Nimic despre Huidu

Ştii ceva, Şerbane? Mă doare-n cot de acrobaţiile tale existenţiale! Şi mă doare tot acolo de regretele tale şi de părerile tale de rău! Ai omorât 3 (trei) oameni, omule!

Mă hotărâsem să nu scriu nimic aici despre accidentul pe care cu siguranţă ar trebui să ţi-l asumi în întregime, omule de televiziune şi „formatorule de opinie”, cârcotaşul nostru naţional! Mai ales că, în fond, povestea e simplă: o maşină mare cât o sufragerie intră pe contrasens (din motive nelămurite încă), se loveşte frontal cu alta mai mică, mor trei oameni în cea din urmă şi scapă nevătămaţi toţi cei aflaţi în dihania cea mare. Complicaţia apare din faptul că maşina transformată în pluton de execuţie ad-hoc era condusă tocmai de tine. Dar, pînă la urmă, cine eşti matale? E adevărat că, pe la începuturile „hronicii” tale, ţi-am urmărit un timp cîrcotelile, dar am renunţat, sastisit de repetitivitatea miştocărelilor care îi făceau subiectul. În consecinţă, pot spune că nu te cunosc. Şi e sigur că nici tu nu mă cunoşti, aşa că – din acest punct de vedere – suntem chit.

Dar, Şerbănele, după ştirea că drumul spre Braşov, unde urma să te întâlneşti cu procurorii, l-ai parcurs în maşina condusă de data asta de frate-tu Vlad cu 200 km/oră (http://goo.gl/pXYyDîn timp ce tu erai pe scaunul din dreapta şoferului, eu cred şi scriu aici că aparţii speciei mitocanilor agresivi şi a ţoapelor, „rinocerilor” lui Cristian Tudor Popescu. S-a dovedit încă odată că derbedeii şi cocalarii sunt o specie a cărei consecvenţă în comportament ar merita admirată. Dacă s-ar pune în slujba unei cauze nu nobile, dar încadrate în normalitatea cotidianului. E adevărat ? Dacă e aşa, însemnează că, pe lîngă lipsa de educaţie, mai ai şi serioase probleme la bibilica creieraşului…

Citez dintr-un articol de Andrei Pleşu, intitulat ” Ce nu aduc banii”:

Banii nu aduc automat bun-simţ, bună-cuviinţă, bun-gust. Îmbogăţitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbeşte golăneşte şi se îmbracă, mai întotdeauna, ca o ţoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Cînd e amabil sau „modest”, o face demonstrativ, „patronizing”, de foarte sus. Îţi arată, la o adică, faţa lui „umană”, subteranele lui de „băiat de comitet”. Uneori are veleităţi culturale: îţi trânteşte câte un citat fin, invocă, vag plictisit, câte o carte la modă.

Şerbănele taică, despre ce aţi discutat voi, ca fraţii, pe drumul spre Braşov? Cum aţi comentat voi, băieţii de băieţi care sunteţi, viteza şi depăşirile tupeiste? Şi cum v-aţi simţit şi cum v-aţi privit şi ce v-aţi spus voi între voi, golanilor, când aţi trecut, ca vântul şi ca gândul, pe lângă locul accidentului „tău”?

Încheie tot Andrei Pleşu:

Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea”. Tot  restul, tot ce face valoarea şi sensul unei vieţi, vine pe alte căi, cu alte mijloace. Sau nu vine. Dar, în orice caz, nu i se poate plăti contravaloarea în bani.

Anunțuri

„Putorile” arhitecturii noastre

În anii de după 89, un (cunoscut pe atunci) arhitect, azi om de afaceri, a afirmat în spaţiul public faptul că „arhitectura este o meserie pe cale de dispariţie”. Nu ştiu contextul, nici motivele care l-au făcut să afirme aşa ceva. Dar expresia a făcut vîlvă, deşi a fost tratată cu aceeaşi superioritate suficientă şi superficială ca şi afirmaţia lui Brucan despre cei 20 de ani necesari învăţării de către români a democraţiei. Dacă această din urmă afirmaţie nu s-a adeverit, prima are şanse să fie confirmată la noi de evoluţia unei bresle dezorientate de libertatea nedigerată la care a ajuns sau care, mai bine zis, a ajuns-o.

De fapt arhitectura românească n-a murit. E doar bolnavă. De arhitecţi.

Într-o emisiune televizată care atingea problematica imaginii urbane a Bucureştiului, profesorul arhitect Augustin Ioan a împărţit breasla din care face parte în trei categorii. Prima cuprinde puţinii arhitecţi de valoare confirmată, recunoscuţi şi în afara României. A doua – arhitecţii corecţi, cei care îşi fac treaba cu decenţă şi modestie. Iar cea din urmă dar şi cea mai numeroasă este populată de PUTORI.

Deşi cuvîntul poate părea cam dur, mai cu seamă pronunţat pe un post de televiziune, mi se pare că se aşterne cu graţie pe situaţia actuală a unei meserii ce se depreciază continuu, de 20 de ani. Şi cred că nu se referă la ritmul de lucru sau de tăiat petale la cîini al unora, ci la modalitatea jalnică a unei bune părţi dintre arhitecţii de azi de a se referenţia la propria meserie. Lipsa respectului pentru profesia de bună-voie asumată, alergătura bezmetică şi perpetuă după comenzi cît mai consistente, beţia de cuvinte prin care se maschează formele fără fond, utilizarea grobiană a ideilor post-moderne pentru a argumenta orice formă trăznită, interpretarea termenilor de specialitate în funcţie de interesul personal… Enumerarea poate continua. Cu oarecare tristeţe. Deoarece, dacă tinerii mai au scuza parcurgerii cursurilor unor şcoli de arhitectură care le-au alterat cu inconştienţă obiectivitatea auto-aprecierii, cei mai în vîrstă (educaţi într-un timp cînd în amfiteatre sau pe coridoarele facultăţii se întîlneau faţă-n faţă cu monumentele vii ale arhitecturii româneşti) nu beneficiază de nicio circumstanţă atenuantă pentru alinierea în categoria „putorilor”.

În practicarea oricărei ocupaţii (cu excepţia celei de om politic) e nevoie de caracter. Arhitectura nu trebuie să facă excepţie, şi sper că acesta e mesajul domnului profesor arhitect.

Apollonia

„Conducerea Universităţii particulare Apollonia din Iaşi a declarat, luni, presei, că organizarea admiterii pentru absolvenţii de liceu fără diplomă de Bacalaureat reprezintă o greşeală a unuia dintre angajaţi. (…) Constantin Fătu, vicepreşedintele Universităţii Apollonia, a negat faptul că absolvenţii de liceu care nu au promovat examenul de Bacalaureat îşi pot depune dosarul la una dintre facultăţile de Medicină Dentară, Tehnică Dentară şi Ştiinţe ale Comunicării doar dacă achită taxa de şcolarizare. (…) În opinia acestuia, scandalul legat de universitate reprezintă „un incident nefericit datorat unui angajat care nu şi-a făcut treaba cum trebuie”. Angajatul, susţine Fătu, a fost sancţionat cu un avertisment şi reţinere de 5% din salariu.” (via EduManager)

Civis Burlui, Magister maximus Apolloniae

Avînd în videre celi petrecuti, declarati, comentati şi analizati în ultimile zili, rogu-vă să primiţi din partea me cele mai ale Necuratului urări di bini şi la mai mari, domnu’ preşedinti!

Tare bini-mi pare că l-aţi demascat pi acest angajat pervers care nu şi-a făcut trebşoara şi a adus numai beleli pi capul valoroasei unităţi de învăţămînt pe cari o patronaţi! Da’de ceva publicitati tot a ieşit, nu-i aşe, că nu s-a mai auzit nimic di matali taman di prin 2000 (dentiştii italieni ne-stomatologi ştiu di ce!) !?…

Da’ io unde mă mai înscriu amu la facultati?


Radu mamii, Radule…


Nu-s femeie cu năframă să mă dau de bună seamă, Radu mamii, Radule, şi-s voinic cu fruntea lată, nu mă dau pe voi o ceată, Radu mamii, Radule!

„…mă simt îndreptăţit şi obligat să declar public că apreciez opiniile dumneavoastră despre Istoria modernă a României ca incalificabile şi impardonabile, probe ale unei ignoranţe ce vă descalifică” (via Un senator PDL îi scrie lui Băsescu: Opiniile despre rege, probe de ignoranţă ce vă descalifică – Mediafax)

Bună dimineaţa, maestre! Bine v-aţi deşteptat! Vedeţi că acuşica vă sună doamna Elena şi o să vedeţi ce o să păţiţi: na-na la funduleţ!  (http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-7921018-radu-alexandru-anastase-dea-demisia-cum-schimbat-senatorul-opinia-dupa-sms-primit-udrea.htm)

Posibilităţi care se poate şi posibilităţi care nu se poate

Kelemen Hunor despre reorganizarea administrativă: Nu exclud posibilitatea ca locuitorii din Harghita şi Covasna să iasă în stradă. (via Kelemen Hunor despre reorganizarea administrativă: Nu exclud posibilitatea ca locuitorii din Harghita şi Covasna să iasă în stradă – Mediafax)

Deşi nu înţeleg pentru ce sînt discriminaţi locuitorii din Mureş (care nu sînt şi ei băgaţi în seamă), eu nu exclud posibilitatea ca Kelemen (scuzaţi cacofonia) să nu mai fie ministru în guvernul României.

Şi nu exclud posibilitatea ca locuitorii din Harghita şi Covasna să nu iasă în stradă, fiind ei mai cu scaun la cap şi avînd ei cu totul alte probleme (salarii, pensii, drumuri găurite, preţuri mari, ş.a.m.d.)

Şi nu exclud posibilitatea ca Kelemen (scuzaţi cacofonia) să nu mai fie luat în serios nici măcar de maghiarii ale căror probleme crede că le „reprezintă”. Şi care încep să realizeze că o mînă de indivizi (aceiaşi de 20 de ani) agită obraznic bidoanele cu benzină, spre o continuă şi periculoasă întărîtare.

Şi iar nu exclud posibilitatea ca Kelemen (scuzaţi cacofonia) să ne cam lase. Pe toţi, indiferent de etnie.

Astea toate sînt posibilităţi care se poate!

Însă, dacă ne uităm puţin prin istorie împreună cu ministrul culturii româneşti (cel care îşi aduce foarte sprinten aminte despre 1968, când „Ceauşescu a încercat o reformă administrativă şi au ieşit oamenii în stradă şi a renunţat la acea reformă”), atunci ne amintim şi noi de august 1919 şi de opinca sergentului Iordan. Dar noi ştim că aceasta e o posibilitate care nu se mai poate, domnule ministru al guvernului României!

Gherţoiul de Brăila

Gherţoiul de Brăila

Preşedintele CJ Brăila, Bunea Stancu, omul care conduce şi finanţele PSD, a avut o ieşire nervoasă la adresa unei jurnaliste de la „Viaţa Brăilei”, jignind-o pe aceasta chiar în timpul unei conferinţei de presă. Supărarea a plecat de la faptul că jurnaliştii nu au amintit numele preşedintelui Consiliului Judeţean când au scris despre un festival local şi s-au arătat interesaţi de „Strategia judeţeană de raţionalizare a spitalelor care vizează reorganizarea asistenţei spitaliceşti”. Şi de aici a venit potopul de injurii.

„Aveţi nesimţirea să scrieţi despre festival, fără să scrieţi cine l-a organizat, cine s-a ocupat de el, cine dă premiile s.a.m.d. Chiar credeţi că toată Brăila asta este proastă şi toată lumea este proastă? Să vă fie ruşine! A ajuns panarama asta de să vorbească despre spitale…Asta este o imbecilă, este o impertinentă. Habar nu are ce cere şi despre ce este vorba. Dacă întrebi lumea în Brăila dacă s-a schimbat ceva în spitalul judeţean vă va spune că da. Nu vedeţi că nu aveţi nici o logică în ceea ce scrieţi? Dacă a ajuns să mă judece pe mine asta..cum să îi zic…. nu îi mai zic în nici un fel. Probabil se pricepe să stea cu sânii la soare să o pipăie primarii. Cred că la aia se pricepe ea, nu la scris în ziare”, au fost jignirile publice aduse de preşedintele CJ ziaristei. Pentru a arăta cine comandă în judeţ, Bunea Stancu le-a cerut pe un ton imperativ jurnaliştilor „să termine cu golăniile” pentru că altfel trece la represalii. „Altfel vă retrag acreditarea ca să fie foarte clar. Nu mă faceţi să nu mai fac conferinţe de presă şi să dau interviuri cui vreau eu”, a fost avertizarea finală a preşedintelui CJ pentru cei din presa locală.

(via Lider PSD jigneşte o jurnalistă: “O imbecilă şi impertinentă, care se pricepe să stea cu sânii la soare şi să fie pipăită de primari”. VIDEO – Gandul)

Tovarăşu Bunea, aveţi dreptate întrutotul! Păi ce crede asta, că Brăila (cu tanti Elvira cu tot) e/sunt proaste? Păi pînă cînd să mai suportăm presa asta de ziare pe care o pipăie primarii? Ia retrageţi-i acreditarea şi mai lăsaţi-le naibii de conferinţe de presă, că vă vede lumea cine sînteţi! Ori sîntem golani, ori nu sîntem! Ţineţi-o tot aşa!

A propos: La mai mare şi succes în alegerile viitoare, to’aşu!

Sus, sus, sus la munte, sus…

Preşedintele MVSZ, Patrubány Miklós, a afirmat că „în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei”. El a mai spus că 4 iunie este Ziua naţională a reuniunii maghiarilor de pretutindeni şi că „fiecare maghiar, oriunde ar trăi, este membru al naţiunii”.„Ştiind că suntem aici din strămoşi şi avem valori, să stăm în faţa Europei şi să solicităm dreptate Ungariei! Şi să solicităm dreptate şi Europei, căci în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei!”, a afirmat Patrubány.

Preşedintele MVSZ a ţinut să transmită un mesaj şi politicienilor români care au reacţionat dur faţă de deschiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc de la Bruxelles. „Din faţa Marelui Trianon, transmitem politicului românesc că Ţinutul Secuiesc a existat cu mai multe milenii înainte de naşterea românilor şi va supravieţui încă multe milenii”, a afirmat acesta.

(via Garda Naţională Maghiară vrea referendum pentru revizuirea Tratatului de la Trianon | Romania Libera)

Patru bani? Sună cunoscut. Miklos mi-e mai neclar… Dar de Doi bani ce ziceţi?

Măi băieţi, voi aveţi treabă şi noi vă reţinem!

Cai şi animale la Letea

<Oamenii de la Letea « diacritica>

Înţeleg pentru ce articolul de mai sus apare în Diacritica (http://diacritica.wordpress.com) sub tag-ul „Stîlcirea logicii”.

Apoi mai înţeleg că momentul postării este legat de întîmplarea şi excursia (ambele tragice) sărmanilor cai din Letea.

Însă nu mi-e clar cît de stîlcită poate fi logica autorului care crede că poate justifica cruzimea unor oameni faţă de animale prin modul precar de viaţă sau prin înapoierea şi sărăcia din zonă. E dificil să ajungi la C.A.Rosetti sau Periprava, şcolile sînt pe cale de dispariţie, asistenţa medicală e cum e, locuri de muncă nu se găsesc. Oamenii din zonă îşi cresc animalele în sălbăticie; de fapt nu le cresc, ci le adună, le sacrifică şi le consumă. Aşa-i, e greu de trăit acolo, nimeni nu se îndoieşte!

Dar situaţia asta şi cei 100 de lei pe care fiecare localnic îi încasează pentru un cal trimis spre abator nu argumentează cîtuşi de puţin transformarea omului în ne-om! Cînd vezi imaginile te întrebi cine este – în toată povestea – „animalul”!

>Strâmbul „drept al dreptului la replică”

>

La  22 martie a.c. apare în „Vocea Vâlcii”, bisăptămânal de opinie şi luptă împotriva corupţiei, un articol intitulat „Crinu Popescu vrea, din nou, să construiască ilegal în Bujoreni”.
De obicei, după emiterea unor informaţii calomnioase sau insultătoare, partea lezată vine cu precizări şi normal ar fi ca aceste precizări să fie publicate. Unde, în România?!…În Râmnic?!… Să fim serioşi!
La 23 martie a.c., se trimite bisăptămânalului de opinie şi luptă împotriva corupţiei un drept la replică având următorul conţinut, cu rugămintea de a fi publicat:
Respect ziariştii care scriu numai după o serioasă şi completă documentare. Dar – pentru că respectul meu este în cantitate fixă – îl compensez prin totala desconsiderare a celor care, din motive diverse (lipsă de documentare, interese obscure, aliniere conştiincioasă la părerile celor „de deasupra”, lipsă de profesionalism, etc) distribuie în spaţiul public „informaţii” false şi acuze nefondate. Şi, pentru că articolul „Crinu Popescu vrea, din nou, să construiască la Bujoreni„, apărut în ziarul dumneavoastră la data de 22 martie a.c. sub semnătura dnei Olivia Pîrvu-Cîrciu, se încadrează în cea de a doua categorie, vă rog să aflaţi următoarele:
1. Nu îl cunosc pe dl Constantin Crinu Popescu decât din portretul pe care media locală se chinuieşte să i-l facă.
2. Nu îl cunosc nici pe dl primar Alexandru Roşu, nici pe vreun alt consilier local.
3. O minimă şi necesară informare ar fi dezvăluit autoarei articolului că, potrivit art.37 alin.(1) din Legea nr.350/2001 (actualizată), o Comisie tehnică de amenajarea teritoriului şi urbanism are doar rol consultativ  şi nicidecum nu poate aproba documentaţii de niciun fel. Da, dl consilier Gheorghe Gângu a avut dreptate. Pe jumătate însă. Pentru că această comisie nu poate nici să „elaboreze planuri”.
4. În sfârşit, şi un adevăr: formularea „comisie fantomă”. Pentru că, potrivit aceluiaşi articol, Comisia se poate constitui numai în subordonarea primarilor de municipii şi oraşe, Consiliul local al comunei Bujoreni nefiind îndrituit să aibă un asemenea organ consultativ.
5. „Paralelismul” dnei Pîrvu-Cîrciu cu urbanismul, scuzabil pentru orice persoană care nu are studiile necesare, nu este totuşi de iertat în cazul cuiva care şi-a asumat responsabil misiunea grea a formatorului de opinie.
6. De o viaţă lucrez ca arhitect pe aici, prin Vâlcea. Am făcut şi lucruri bune, poate şi mai puţin bune, dar toate cu bună-credinţă. Ştiu că este greu de înţeles în contextul actual, dar nu m-am “prostituat” niciodată în meseria pe care mi-am ales-o! În aceste condiţii, aserţiunea autoarei potrivit căreia membrii comisiei (care, de altfel, nici nu există) ar fi „plătiţi din buzunarul delatorului” şi urmau „să modifice planurile în favoarea şefului” frizează penalul. Dacă ar merita osteneala!…
7. Personal, cred că agitarea obsesivă a unei mocirle puturoase în media locală este o opţiune pe care ziariştii şi-o asumă sau nu. Vă rog însă a avea delicateţea de a nu târî, în valurile ei fetide, persoane care îşi fac doar meseria şi nu îşi negociază drepturile de cetăţean cu nici o administraţie locală!
Domnilor, eu am treabă!
Cu stimă,
Cristian Dinulescu
arhitect
Redacţia bisăptămânalului de opinie şi luptă împotriva corupţiei refuză publicarea.
Dar îşi dă osteneala la 25 martie să-mi dea un „drept la drept la replică” (?). Face o analiză pe textul meu modest, cu consideraţii măgulitoare asupra cotei mele profesionale şi mulţumiri pentru aprecierile mele referitoare la calitatea redactorilor încheind cu o „nucă în perete”, un „hodoronc-tronc” lipsit de orice legătură cu contextul: „Nu vrem să vă reţinem, staţi liniştit. Dar să nu fie pe blogul personal că ar fi păcat să vă risipiţi, inutil, în spaţiul virtual!” (?!).
Nu era oare mai simplă publicarea Dreptului meu la replică, lăsând cititorii să facă singuri analize literare şi aprecieri? Eventual însoţită de scuzele necesare sau, în caz contrar, de probe concrete privind acuzaţia ofensatoare legată de noi, arhitecţii „plătiţi din buzunarul delatorului”, care „ urmau să modifice planurile în favoarea „şefului”? Oare nu cumva ar fi fost interesată autoarea articolului – spre sincera mea surprindere – să se documenteze mai bine asupra subiectului abordat, măcar în ultimul ceas?
În ceea ce mă priveşte, aici se sfârşeşte schimbul de fraze. Pentru că fiecare face doar ceea ce poate şi cum poate.

„Ţară mică, mese puţine!…” obişnuia să spună Maestrul Dinică. Şi câtă dreptate avea!…

>Hai cu demolarea!

>


Alta la rând.
La demolare.
Casa de pe Bulevardul Aviatorilor nr. 92, proiectata de arhitecta Henriette Delavrancea in stilul celebrelor vile de la Balcic, nu mai este.
Ministerul Culturii declansase procedura de clasare a imobilului, in urma cu cateva zile (!), iar daca nu ar fi fost demolata simbata, 12 decembrie, casa ar fi fost de neatins, devenind monument.
Alex Ichim, purtatorul de cuvant al Primariei sector 1, spune ca atat timp cat Directia pentru Cultura din cadrul Ministerului Culturii a dat aviz favorabil pentru demolare, nu au avut ce face. “Cred ca Ministerul Culturii ar trebui sa hotarasca odata ce se demoleaza si ce se pastreaza. Daca omul a venit cu aviz de la ei ca poate demola casa, eu nu pot sa nu-i dau autorizatie fiindca ma acuza de abuz in serviciu. ONG-urile ar trebui, mai bine, impreuna cu Ministerul Culturii, sa inventarieze casele din oras sa vedem ce avem valoros si ce nu si sa faca o lege ca lucrurile sa fie clare. Eu nu pot sa pazesc o proprietate privata, ca sa nu se demoleze o casa, atat timp cat proprietarul are o autorizatie de demolare legala”, a spus acesta.
In replica, Petre Guran, consilierul ministrului Culturii, Theodor Paleologu, spune ca, daca Primaria sector 1 ar fi vrut sa faca mai mult, ar fi facut. “Administratia locala sector 1 poate, din lunga experienta pe care o are, sa-si dea seama cand un aviz de la Directia pentru Cultura este emis ilegal. In cazul de fata, caracterul ilegal al acestui aviz era usor de identificat, dat fiind autorul casei si faptul ca se afla in aria de protectie a doua monumente si ar fi putut alerta Ministerul. Cu atat mai mult cu cat nu era caderea Directiei de Cultura Bucuresti sa emita acest aviz ci a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice si a Directiei Monumentelor Istorice”, spune Petre Guran.
Avizul prin care se decide demolarea casei a fost semnat de fostul director al Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu a Municipiului Bucuresti, Eugen Plesca, pe data de 24 septembrie 2009. Proprietarul care a dorit sa-si demoleze casa este Florin Enache, iar arhitectul care a facut proiectul de desfiintare, Molnar Andrei. Coincidenta sau nu, exact in aceeasi zi Consiliul Local sector 1 a aprobat si Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba in loc construirea unui bloc de patru etaje. Acest proiect a primit aviz de la Directia pentru Cultura cu doua zile inainte. Proiectul pentru Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba construirea blocului de patru etaje este semnat de firma de arhitectura VELPLAN.
In rest, ia să auzim numai de bine!