Un nesimţit în plus nu mai contează

24 ianuarie 2015. Rm.Vâlcea. Parcare Splaiul Independenţei.afis 007 afis 006

Anunțuri

Domnişoara Maricica loveşte iar!

1Românul se pricepe la fotbal, e născut poet şi se trage tot timpul din Traian şi Decebal.

Eu aş mai adăuga, fiind în branşă, că românul se pricepe deopotrivă la arhitectură şi urbanism.

Când este întrebat, are opiniuni ferme despre felul în care arată oraşul lui, amintiri despre cât de frumos era acesta în vremea tinereţii lui şi imagini de nezdruncinat despre cum ar trebui să arate acesta peste ani.

Se extaziază copios şi intelectual în faţa unei dărăpănături cu pridvor (tradiţia noastră strămoşească, nu?), la fel cum e topit după „saivanul” cu două etaje şi zece camere, vosit în albastru şi oranj, al vecinului (suntem şi noi moderni, nu?).

Îi plac construcţiile rubensiene, neapărat cu arcade (chiar vopsite cu pensula pe tencuială) şi lucarne multe (iar tradiţia!). Îi plac garajele la subsol (în care îşi depozitează borcanele cu gogoşari, butoiul cu varză şi cufărul cu cărţi moştenite) şi mansardele (în care nu urcă decât de câteva ori pe an, să şteargă praful sau să verifice câte ţigle s-au spart peste iarnă). Îi plac şemineele cu lemne din ipsos scăldate în lumina roş-portocalie a becurilor.

Înjură strămoşeşte că nu are unde să parcheze când iese la cumpărături cu familia şi, enervat, lasă maşina cloşcă pe trotuar, de obicei lângă parcarea alăturată (liberă, dar cu plată).

Este nemulţumit că maşina Salvării nu are loc să ajungă până la mama-soacră dar nici el, nici vecinii nu ar ceda  o jumătate de metru din propriul teren pentru ca strada în cauză să fie adusă la dimensiuni normale.

Şi aşa mi-am adus aminte iar de domnişoara Maricica, cea care prăjea cartofi şi făcea politică, concomitent şi în acelaşi timp…

Neamul prost ca simbol naţional

cocalari

Frunza de stejar nu mai este brandul nostru de ţară. Dacă este nevoie să găsiţi un simbol al României contemporane, mai bine alegeţi-ne pe noi, neamurile proaste!

Mai întâi, pentru că noi nu suntem nici de neam, nici proşti. Avem o inteligenţă apreciabilă care ne permite să ne strecurăm atunci când suntem jos şi să dăm mai abitir cu şpiţul în momentele de glorie sau avansare.

Băi, proştilor,  numai noi avem dreptul să  scuipăm seminţe oriunde, în şcoală, în spital ca şi în autobuz, să ne lăsăm mobilul să sune la Ateneu (acolo unde nu se ştie cine ne-a trimis) sau în orice alt loc dornic de linişte! Dacă vrem, noi aruncăm sacul de gunoi de la etajul patru şi pachetul gol de ţigări pe scara blocului.

Noi, neamurile proaste, avem dreptul să parcăm pe două locuri. Cele mai importante accesorii ale maşinilor noastre nu sunt volanul sau ABS-ul, ci pedala de acceleraţie şi luminile de avarie. Noi, neamurile proaste, avem dreptul să conducem după nişte reguli pe dos: accelerăm unde viteza e limitată de lege şi oprim unde legea nu ne dă voie. Ne oprim în intersecţii, în staţii de autobuz şi, în general, oriunde e interzisă oprirea. Ne enervăm periculos atunci când şoferul din faţă opreşte la o trecere de pietoni. Noi, neamurile proaste, avem dreptul să ne golim scrumiera din mersul maşinii şi să aruncăm ambalaje pe geamul întredeschis, laolaltă cu mulţii decibeli ai lui Guţă sau Salam.

Când suntem doar pietoni, ne bulucim la urcarea în metrou şi ne aruncăm fără milă, fluturându-ne coatele şi genunchii, spre singurul scaun liber. Mulţumiţi de izbândă, ne fixăm privirea pe geam pentru a nu vedea cumva bătrânica proastă şi atârnată de bara de alături. Care ne şi cam deranjează cu paporniţele ei…

Noi, Tănase Scatii culturii româneşti, nu mai suntem de ceva vreme doar un accident pe drumul naţiei. Pentru că ne-am multiplicat rapid în ultimii ani. Dăm cu sete în tot ce e considerat valoros şi ne ridicăm  propriul piedestal taman în mijlocul drumului.

Băi, proştilor, nu vedeţi că media ne oferă nouă locuri în primele rânduri? Băi, fraierilor, noi suntem ăia de facem audienţă  lipsită de reţineri sau ruşine!

În plus, noi, neamurile proaste, nu avem un statut social cert. Pontăm pretutindeni. Voi, proştilor, puteţi să ne găsiţi în orice mediu, în orice postură, de la portar sau mecanic auto şi până sus, la agenţii guvernamentale, inspectorate, ministere. Şi, îndrăznesc să afirm, chiar mai sus…

Noi, neamurile proaste ajunse sus, avem libertatea să declarăm ceva, să votăm altcumva, să ne răzgândim de pe o zi pe alta, într-un cuvânt să ne doară în cur de voi, proştii care ne-aţi catapultat în sferele azurii-rarefiate ale puterii.

Şi atunci, măcar pentru toate astea, n-ar fi cazul să devenim un simbol pe însemnele oficiale ale statului? Pus undeva, poate chiar în locul găurii?

Podul vrajbei noastre

1 (3)

pod

La 2 iunie 2012, cu prilejul inaugurării celui de al doilea pod peste Olăneşti, fostul primar Romeo Rădulescu declara:

„Proiectul contribuie la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei, facilitarea accesului pietonilor şi a autovehiculelor, la reducerea poluării rezultate din emisii şi noxe. De asemenea, va creşte calitatea serviciilor publice (salvare, pompieri), se va reduce suprasolicitarea prin trafic a zonei centrale a municipiului, se vor crea condiţii optime de desfăşurare a activităţii operatorilor de transport din zonă, un acces mai rapid la serviciile medicale, de învăţământ, administrative, juridice pentru populaţia din zonă. Totodată, se va realiza o creştere a volumului şi a calităţii transportului, precum şi o satisfacere mai bună a nevoilor de deplasare a cetăţenilor”

Adaug eu:

  • „Proiectul mai contribuie” la aglomerarea inutilă a traficului, dublată de o semnalizare şi marcare ce pun pe gânduri orice conducător auto. Nu trebuie să fii specialist ca să constaţi că distanţa între cele două poduri peste Olăneşti este prea mică pentru a da posibilitatea organizării fluente a circulaţiei auto într-o zonă deja aglomerată  de parcările din faţa Mall-ului dar este prea mare pentru a se rezolva clar (eventual prin giraţie) această nouă problemă a centrului.
  • „Proiectul mai contribuie” la încâlcirea incredibilă a circulaţiei auto, dacă ne gândim doar la existenţa în imediata vecinătate a parcărilor supraterane şi subterane de la River Plaza Mall precum şi a principalului acces spre cartierul şi parcul Zăvoi.
  • „Proiectul mai contribuie” la apariţia câtorva mii de metri pătraţi de asfalt şi betoane gri într-un punct al Râmnicului pe care ni-l imaginam tot mai verde. Dacă în faza de studii preliminare, cele două surori siameze trans-olăneştene erau unite printr-o dală cuprinzând spaţii verzi amenajate (soluţie discutabilă dar cu oarecare sens), ulterior a dispărut ceea ce era mai interesant: verdele. Aşadar, printr-o graţioasă piruetă administrativă, s-a renunţat din nou la cetăţeni în favoarea maşinilor. Priviţi cei câţiva pietoni stingheri care traversează Olăneştiul pe noul pod, ca să vedeţi cum se traduce „satisfacere mai bună a nevoilor de deplasare a cetăţenilor”!
  • „Proiectul mai contribuie” la cheltuirea fără rost a 5 milioane de lei (din care aproape 2 milioane din buzunarul  cetăţenilor iubiţi) pentru dublarea neinspirată a podului existent. Ce-ar fi fost dacă aceste sume s-ar fi investit în construirea uneia sau mai multor parcări subterane?
  • Dacă mai vorbim şi despre „un acces mai rapid la serviciile medicale, de învăţământ, administrative, juridice pentru populaţia din zonă”, atunci înţelegem că, pentru România, secolul trecut de la moartea lui Caragiale nu a fost îndestulător!

OZN-uri la Londra

http://www.thesun.co.uk/sol/swf/vidobj/sunplayer.swf?embedCode=w2MzRkMjofSWRpDsIRppTEPPzZMCmJoz&xmlDir=http://www.thesun.co.uk/sol/swf/vidobj/xml/sun&links=http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/video/news/3508279/UFO-above-Westminster.html&share=true

Dar eu eram ăla dinlăuntrul obiectului! 

Tocmai îl ascultam pe Jean de la Craiova. Terminasem de mîncat un burger, deschisesem un geam să arunc punga şi taman atunci l-am văzut pe gherţoiul care mă trăgea pe film!

Pînă la urmă tot n-am găsit loc de parcare…