E de rîs?

Comentariile sînt binevenite! (Dacă are vreunul dintre noi curajul să le facă…)

Anunțuri

Împăratul chimic

În cea de-a doua jumătate a mandatului de douăzeci de ani, ca director-preşedinte al celui mai mare combinat chimic din ţară, Constantin Roibu l-a restructurat, prin externalizarea unor secţii considerate neprofitabile. Acestea au fost transformate în societăţi comerciale, acţiunile au fost împărţite între salariaţi şi Oltchim, în multe dintre aceste societăţi rezervându-şi un loc în consiliul de administraţie chiar Constantin Roibu, preşedintele şi directorul general al Oltchim. Fostele secţii nerentabile au devenit repede profitabile, dar au făcut-o şi pe spinarea Oltchim, care le-a rămas principalul partener comercial.

Cumetrii şi afilieri

Pe unele dintre ele, presa locală le-a numit „căpuşe”, subiectul ajungând şi în atenţia DNA, după ce unul dintre acţionarii minoritari i-a făcut lui Constantin Roibu plângere penală, solicitând DNA să cerceteze, printre altele, aspectele de mai sus.

Protectchim SRL, condus de Enache, supervizat de Roibu

Pe 20 decembrie 2002, decizia Oltchim SA de externalizare a secţiei de cauciucare a dat naştere unei firme a cărei cifră de afaceri este azi de ordinul zecilor de milioane de euro – SC Protectchim SRL. Firma a închiriat activele şi utilajele necesare activităţii de la SC Oltchim SA, care a devenit proprietar pe 30% din părţile sociale ale Protectchim. Restul de 70%, care erau deţinute, potrivit AVAS, de salariaţi ai Protectchim, sunt astăzi, în cea mai mare parte, în posesia lui Nicolae Enache (58,5%). 

Locotenentul multimilionar

Enache este cunoscut drept locotenentul lui Roibu şi unul dintre oamenii de mare încredere ai acestuia. Enache, ieri inginer în Oltchim SA, este astăzi multimilionar, ajungând să construiască un bloc în centrul oraşului Râmnicu Vâlcea, potrivit presei locale. El este şi directorul Protectchim, iar Constantin Roibu, fostul lui şef, e membru în Consiliul de Administraţie. 

Cumul de funcţii

Cu Roibu administrator atât la Oltchim cât şi la Protectchim, cifra de afaceri a celei din urmă a crescut ca voinicul din poveste, de la 7.000.000 de lei în 2003 la peste 80.000.000 de lei, în 2008, profiturile fiind de milioane de lei anual. Protectchim are în continuare sediul pe platforma industrială a Oltchim, unde desfăşoară şi astăzi o parte din activitate. Conducerea societăţii susţine că ar fi singura firmă din România specializată în lucrări de protecţii anticorozive.

Nicolae Enache afirmă că, în perioada 2004-2009, cifra de afaceri legată de lucrările în Oltchim SA ar fi ajuns la cel mult 25% din totalul cifrei de afaceri. Cifrele anului 2010 arată însă că profiturile Protectchim depind, în continuare, de afacerile cu Oltchim. În semestrul doi, de pildă, Protectchim SRL a încasat de la Oltchim de şapte ori mai mult decât a plătit: 14, 56 de milioane lei, faţă de 1,93 milioane.

Galaxia Oltchim – Roibu la sfârşitul anului 2010

Managerul combinatului de stat, acţionar la o afacere beton

Cu SC Ciprom SRL, Roibu (proprietar pe 40% din firmă) are planuri mari – se pregăteşte să dea în funcţiune o fabrică de BCA, împreună cu „locotenentul” Nicolae Enache (26%) şi Popa Mircea. Cel din urmă ar fi, potrivit presei locale, cumnatul deputatului PSD Aurel Vlădoiu, unul dintre susţinătorii lui Roibu.

Fabrica este practic gata, iar presa locală a început să-şi pună întrebări cu privire la posibilul conflict de interese dintre calitatea de acţionar a lui Roibu la Ciprom şi cea de la Oltchim care, afirmă ziariştii, ar putea fi principalul furnizor de materie primă pentru fabrica de BCA.

Fabrica a fost construită de Protectchim SRL, firmă în care Enache este director general, Roibu administrator, iar Oltchim este încă acţionar. Pentru ridicarea fabricii de 1.833 metri pătraţi, Ciprom i-a plătit lui Protectchim circa 6 milioane de lei. Terenul a fost achiziţionat anterior de la SC Sabena SRL, firma lui Popa Mircea, al treilea acţionar. În luna decembrie, când lui Ciprom i s-a aprobat rambursare de TVA de 1,25 milioane de lei, inspectorii fiscali au menţionat şi ei că între Ciprom, Protectchim şi Sabena sunt relaţii de afiliere. 

Vopseluri „de famiglie”

Fabrica de vopseluri a Chempro Chemicals, construită în 2009, e situată pe aceeaşi stradă cu Oltchim şi aparţine unei societăţi mixte româno – spaniole. Aici îl regăsim pe Nicolae Enache, directorul de la Protectchim. El are 20% dintre acţiuni şi a fost iniţial chiar preşedintele Chempro, calitate în care a semnat, în 2006, un contract de închiriere spaţiu de birouri cu Protectchim, firmă al cărei director era tot el. Al doilea acţionar român, cu 30% din firmă, este Călin Alexandru Roibu, fiul directorului Oltchim.

„Principalii acţionari ai societăţii au creditat firma în vederea începerii procesului de producţie”, se afirmă într-un raport semnat de Enescu şi de Roibu junior. 
13 terenuri de peste 15 hectare, un apartament în Râmnicu Vâlcea de 172 mp şi bijuterii în valoare de 6.000 de euro deţine Roibu, director la Stat

Designro respiră prin plămânii Oltchim

SC Designro SA a fost înfiinţată prin externalizarea activităţii secţiei de proiectare, baza tehnico- materială fiind închiriată, potrivit AVAS, de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Principalul acţionar a devenit fosta şefă a secţiei de proiectare a combinatului, Steliana Udrea (38%), alături de alţi 45 de salariaţi. Ca şi la Protectchim, Oltchim a participat cu 30% din acţiuni, drept pentru care Constantin Roibu a devenit, chiar de la început, membru în consiliul de administraţie.

La sfârşitul anului 2010, Oltchim a aprobat vânzarea tuturor acţiunilor sale către ceilalţi asociaţi. Roibu a rămas însă membru în consiliul de administraţie al societăţii, iar Oltchim a rămas partenerul exclusiv, din punct de vedere valoric, al Designro SA.

Găina cu ouă de aur

În ultimele două trimestre ale anului trecut, Oltchim a efectuat către Designro SA plăţi de 2,85 milioane de lei, cel de-al doilea partener ca importanţă, Uzinele Sodice Govora, plătind la Designro o sumă de aproape 50 de ori mai mică, mai puţin de 60 de mii de lei. Aportul Oltchim a fost însă suficient pentru ca acţionarii să-şi împartă dividende aproape la fel de mari pe cât a încasat Oltchim ca să iasă din sosocietate. 

Mentchim dă cu o mână şi ia cu două

Mentchim SA s-a înfiinţat în 2005, prin externalizarea activităţii de reparaţii şi întreţinere din combinat, de la care a închiriat utilajele şi activele necesare. Acţionari – Oltchim 25%, Lungu Veronel – 25%, restul fiind împărţit între alţi acţionari. Societatea a înregistrat pierderi însemnate în urma unor fraude cercetate de DNA – principalul acuzat fiind Vasile Şerbulescu, fost director al companiei, decedat în timpul anchetei. Roibu nu este administrator în această firmă, dar Lungu Veronel este unul dintre asociaţii lui Călin Alexandru Roibu, fiul lui Constantin Roibu. Ei au pus la cale un PUZ (Plan de urbanism zonal), care prevede construirea unui cartier în zona „Livada”, din nordul municipiului.

Mentchim a obţinut un profit net, în 2010, de 2,14 milioane de lei. Datele financiare ale celei de-a doua jumătăţi a anului trecut arată că Oltchim a fost cel mai important partener al Mentchim. Balanţa schimburilor dintre cele două societăţi este înclinată tot spre Mentchim, care a cumpărat de la Oltchim de 7 milioane de lei, dar a încasat mai mult decât dublu din vânzarea de bunuri şi servicii către aceasta – 15,5 milioane de lei. 

Restructurare sau „curăţenie”

La aproape două luni de la plângerea penală depusă la DNA, pe 29 decembrie 2010, Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat propunerea lui Roibu de vânzare a tuturor acţiunilor pe care Oltchim le mai deţinea la fostele secţii. Acţiunile la Designro au fost vândute, iar acţiunile de la Protectchim, unde Enache este director şi acţionar principal, sunt scoase la licitaţie mâine, 28 iunie. Acţiunile Mentchim au fost scoase la vânzare săptămâna trecută, dar la Registrul Comerţului Oltchim figurează, în continuare, ca fiind acţionar.

REPLICĂ: „Nu sunt conflicte de interese”

Constantin Roibu ne-a declarat că nu a fost în conflict de interese cu Oltchim: „Sunt membru CA la Protectchim deoarece aceasta s-a desprins din Oltchim. Nu este niciun conflict de interese cât timp toate lucrările care se acordă Protectchimului se fac în urma analizelor de oferte. În CA la Designro sunt ca reprezentant al Oltchim, care deţine 25% in pachetul de acţiuni (Oltchim şi-a vândut toate acţiunile, dar Roibu este, în continuare, membru CA – n.r.). Toate lucrările de proiectare se acordă la Designro numai prin comparaţie de oferte. Sunt membru CA şi la Sistemplast – reprezint interesele Oltchim”.

Roibu spune că Ciprom nu va avea niciun fel de relaţii comerciale cu Oltchim şi că a cumpărat vopsele de la Chempro pe bază de analize de oferte.

(via Lumea strâmbă şi bănoasă a lui Roibu-împărat de la Oltchim – Exclusiv EVZ > EVZ.ro)

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus-o şi pe-asta!…

Rrromânul

Pe degetele de la o mînă pot număra conaţionalii care să spună deschis: „Nu pot să fac cutare lucru pentru că nu mă pricep” sau „Nu pot să fac asta pentru că nu am timp” sau „Nu vreau să te încurc; du-te la altcineva!”.

E o veche aserţiune, cum că rrromânul se pricepe la toate. Aşa şi este: el crede că nimic nu îi este imposibil (pe lumea asta, cel puţin) şi ceea ce un om a făcut, orice alt om poate desface (sau reface). Dacă îi iese, e în regulă. Dacă nu, ori problema a fost greşit formulată, ori sculele pe care le-a folosit nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor lui iniţiale ori, pur şi simplu, altul e de vină. Orice ar fi, formula este:”Las’că merge şi-aşa!”

În privinţa timpului, rrromânul are întotdeauna. Pentru el, lunea (prima zi a săptămînii de lucru) începe marţi şi vinerea se termină joi. De altfel problema priorităţilor nu îl frămîntă cîtuşi de puţin, ea aparţine altor neamuri („Nişte proşti, bătuţi în cap!”). Pe meleagurile noastre totul este la fel de important sau totul este la fel de neimportant, după caz sau interes. Nu contează, încercăm să rezolvăm în acelaşi timp şi asta, şi aia, orice, că suntem băieţi dăştepţi (nu deştepţi, ci dăştepţi). Rezultatele nu se lasă aşteptate: rrromânul începe orice şi termină ce se nimereşte.

În sfîrşit, plecînd de la precedentele, rrromânul nu vrea să te încurce. Dar nu îşi dă seama de asta. Şi atunci o face cu nonşalanţă şi întrebînd apoi cu o nevinovăţie care trezeşte compasiune: „Şi? Care-i problema, şefu’?”. Nu contează că s-a angajat la o treabă la care nu se pricepe. Nu contează că ţi-a stricat mai rău ceea ce trebuia să îţi repare. Nu contează că ţi-a dat peste cap programul tău şi al familiei.

Aşa-i: „Care-i problema, şefu’? Las’că merge şi-aşa!”

Monarhie sau dictatură

Scandalul declaraţiilor prezidenţiale din ultimele zile promitea să devină interesant, dacă nu s-ar fi împotmolit iute scurgîndu-se în bîrfă şi plată de poliţe.

Nu sînt un adept al monarhiei. Nici măcar un susţinător al ei. Chiar şi pentru motivul că aceasta, mai mult sau mai puţin constituţională, pune în sarcina unei singure persoane responsabilităţi mult prea mari pentru un om obişnuit. Şi cărora, chiar istoria recentă ne arată, persoana monarhului s-a întâmplat să nu le facă faţă.

Se pare însă că apar momente în istoria unui popor în care forma monarhică de organizare a statului se arată a fi una dintre posibilităţile de „re-coagulare” şi „re-organizare”. Este nevoie ca lipsa de repere în multe domenii – sesizabilă în anumite perioade istorice şi care dăunează prezentului şi viitorului unei naţii – să fie contracarată printr-un unic model, ne-ales democratic dar coagulant. De la care să putem spera că ar iradia căile cele drepte.

O a doua posibilitate o reprezintă, din păcate, dictatura. Fie ea mai mult sau mai puţin „luminată”, însă la fel de organizatoare (pe principii diferite, desigur).

În aceste condiţii  şi în lipsa unei minime educaţii democratice de care poporul român nu a beneficiat, după ani în care clasa noastră politică a terfelit şi maculat toate principiile acesteia, cred că România este pusă acum (din păcate) în faţa unei false dileme: monarhie sau dictatură. Asta fiind – după părerea mea umilă – singura şansă pentru a ajunge, într-un final, tot la o democraţie autentică şi de substanţă, nu precară şi vopsită. În care „demos” să se unească, cu adevărat şi în sfîrşit, cu „kratos”.

O ultimă observaţie. Am afirmat că dilema e falsă pentru că, potrivit dicţionarului, termenul „dictatură” acoperă ambele ipostaze: atît pe cele relativ moderate (sub forma monarhiei constituţionale), cît şi pe cele discreţionare (dictatura personală, dictatura militară, ş.a.)

Trafic

„Sigur nu e o conferinţă despre biciclete?”, mă întreabă Matei, un amic arhitect care venise până acolo dând la pedale. Nu era despre biciclete, ci despre viaţa între clădiri şi utilizările spaţiului public, cu prilejul lansării cărţii cu acelaşi nume a arhitectului danez Jan Gehl, editată de igloomedia. (…)

La finalul anilor 60 automobilele au invadat oraşele lumii dezvoltate, iar de atunci oamenii au făcut tot ce le-a stat în putinţă să le facă loc. Au apărut inginerii de trafic, care, cu multă pricepere, au reuşit să facă maşinile fericite.„La voi invazia a avut loc în urmă cu 20 de ani, însă trebuie să remarc că oamenii fac tot posibilul să-şi facă maşinile fericite, să le facă mai mult loc. E ca şi cum, cu cât avem mai multe maşini, cu atât suntem mai fericiţi,” explic Gehl. „Însă filozofia datează de pe vreme petrolului ieftin, care, apropo, nu o să mai vină niciodată!”

Capacitatea oraşului de a prelua un număr cât mai mare de automobile, fie cu ajutorul mai multor benzi de circulaţie, fie prin pasaje superioare sau prin transformarea diferitelor spaţii în parcări, este un ţel spre care tinde orice primar. Peste tot în lume există statistici cu privire la trafic. Câte maşini se duc în direcţia aia, câte în cealaltă. Dar există foarte puţine statistici despre cum folosesc oamenii oraşul, câţi traversează o anumită stradă şi cât timp petrec în diferite locuri. Traficul este foarte bine reprezentat în orice planificare urbană, nu însă şi oamenii sau comportamentul lor în oraş.

via Bucureşti, oraşul ostil – unde ar fi trebuit să fie Sorin Oprescu pe 8 iunie | Romania Libera.

În România, Judecata de Apoi se mai amînă un pic

Harold Camping e un predicator din Oakland, California care e absolut sigur de a doua venire pe lume a Mantuitorului. Americanul spune ca pe 21 mai, in jurul orei 18, 2% din populatia lumii va fi imediat trimisa in Rai. Restul vom ajunge direct in Iad. (via Ultima teorie. Judecata de Apoi vine pe 21 mai. Afla la ce ora in Moldova.)

Dragul meu Harold, azi m-am trezit mai devreme ca de obicei. Eram hotărît să mă încadrez în cele două procente. Nu cred c-am izbutit, era deja coadă la înscrieri. În cele din urmă am avut o revelaţie şi m-am destins: aici la noi, în România, sîntem cu cel puţin 100 de ani în urmă. Aşadar, ar mai fi ceva timp de aşteptat! Pe data viitoare!

Obama şi Osama (I)

(baricada.ro)
Adică să credem noi că, după ce-l fugăriră pe Osama prin lume vreme de zece ani, United States îl prinseră tocmai acum pe cel ascuns într-un viloi din Pakistan?
Haida-de, frate Obama! Mai degrabă ştii ce cred eu, care nu sînt deloc un adept al teoriei conspiraţiei? Orice altceva decît ai declarat.
Oricum, după explozia de entuziasm din faţa Casei Albe, manifestaţie care a arătat lumii întregi că nu prea sunt diferenţe de comportament între poporul american şi popoarele din nordul Africii, toată suflarea americănească s-a înghesuit în supermarketuri iar cererea de pamperşi a crescut brusc.
UPDATE
A propos, ce părere aveţi de poza asta apărută într-un articol foarte interesant apărut la (atenţie!) 10 aprilie 2011 (http://www.a-w-i-p.com/years-of-deceit-us-openly-accepts-bin-la.html)? Nu vi se pare că aţi văzut-o şi azi?

Hai la bragă ieftină, neamule!…

N-am ce face: sunt atât de genial de nici nu-mi vine să cred! De câte ori mă privesc în oglindă constat că oglinda se miră de ceea ce vede!

Nu pot fi un om obişnuit pentru că am dreptul meu de a fi extraordinar şi vreau să profit de chestia asta!În copilărie simţi cum lumea şi oamenii se rotesc în jurul tău. Primele fobii se manifestă precoce, fără a putea fi eludate sau depăşite. Adolescenţa îţi declanşează procesele cognitive, iar viaţa capătă noi sensuri. Îţi descoperi un temperament flegmatic, dominant pasiv, cu tendinţe cerebrale reflexive. Veşnic nemulţumit de tine însuţi şi pe dinăuntru şi pe dinafară, te abandonezi ca toată lumea în interminabile roluri sociale, îmbrăcând diverse măşti şi experimentând „eu”-ri distincte. Acum, multele chipuri nefamiliare nu te mai înfricoşează, nici măcar indiferenţa şi duritatea privirilor lor. Ai trezit în tine adormite tactici de „adaptare socială”, zâmbete dulcege şi exclamaţii de admiraţie idioate.Şi totuşi nu mă pot abţine să nu spun, precum Platon (o mai veche cunoştinţă…): “Cu cât gândesc mai mult, cu atât mă întreb dacă-mi foloseşte la ceva?” Dar tot eu îmi răspund: “Foloseşte, bătrâne! Foloseşte!”

Băi, nu vedeţi că m-am cam săturat să am întotdeauna dreptate!?