Nimic despre Huidu

Ştii ceva, Şerbane? Mă doare-n cot de acrobaţiile tale existenţiale! Şi mă doare tot acolo de regretele tale şi de părerile tale de rău! Ai omorât 3 (trei) oameni, omule!

Mă hotărâsem să nu scriu nimic aici despre accidentul pe care cu siguranţă ar trebui să ţi-l asumi în întregime, omule de televiziune şi „formatorule de opinie”, cârcotaşul nostru naţional! Mai ales că, în fond, povestea e simplă: o maşină mare cât o sufragerie intră pe contrasens (din motive nelămurite încă), se loveşte frontal cu alta mai mică, mor trei oameni în cea din urmă şi scapă nevătămaţi toţi cei aflaţi în dihania cea mare. Complicaţia apare din faptul că maşina transformată în pluton de execuţie ad-hoc era condusă tocmai de tine. Dar, pînă la urmă, cine eşti matale? E adevărat că, pe la începuturile „hronicii” tale, ţi-am urmărit un timp cîrcotelile, dar am renunţat, sastisit de repetitivitatea miştocărelilor care îi făceau subiectul. În consecinţă, pot spune că nu te cunosc. Şi e sigur că nici tu nu mă cunoşti, aşa că – din acest punct de vedere – suntem chit.

Dar, Şerbănele, după ştirea că drumul spre Braşov, unde urma să te întâlneşti cu procurorii, l-ai parcurs în maşina condusă de data asta de frate-tu Vlad cu 200 km/oră (http://goo.gl/pXYyDîn timp ce tu erai pe scaunul din dreapta şoferului, eu cred şi scriu aici că aparţii speciei mitocanilor agresivi şi a ţoapelor, „rinocerilor” lui Cristian Tudor Popescu. S-a dovedit încă odată că derbedeii şi cocalarii sunt o specie a cărei consecvenţă în comportament ar merita admirată. Dacă s-ar pune în slujba unei cauze nu nobile, dar încadrate în normalitatea cotidianului. E adevărat ? Dacă e aşa, însemnează că, pe lîngă lipsa de educaţie, mai ai şi serioase probleme la bibilica creieraşului…

Citez dintr-un articol de Andrei Pleşu, intitulat ” Ce nu aduc banii”:

Banii nu aduc automat bun-simţ, bună-cuviinţă, bun-gust. Îmbogăţitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbeşte golăneşte şi se îmbracă, mai întotdeauna, ca o ţoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Cînd e amabil sau „modest”, o face demonstrativ, „patronizing”, de foarte sus. Îţi arată, la o adică, faţa lui „umană”, subteranele lui de „băiat de comitet”. Uneori are veleităţi culturale: îţi trânteşte câte un citat fin, invocă, vag plictisit, câte o carte la modă.

Şerbănele taică, despre ce aţi discutat voi, ca fraţii, pe drumul spre Braşov? Cum aţi comentat voi, băieţii de băieţi care sunteţi, viteza şi depăşirile tupeiste? Şi cum v-aţi simţit şi cum v-aţi privit şi ce v-aţi spus voi între voi, golanilor, când aţi trecut, ca vântul şi ca gândul, pe lângă locul accidentului „tău”?

Încheie tot Andrei Pleşu:

Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea”. Tot  restul, tot ce face valoarea şi sensul unei vieţi, vine pe alte căi, cu alte mijloace. Sau nu vine. Dar, în orice caz, nu i se poate plăti contravaloarea în bani.

Anunțuri

Rîmnicul şi Isisul

„Omul de afaceri Nicolae Sofianu a promis că în curtea Centrului Expoziţional Troianu, sculptorul Paul Popescu va construi cea mai mare statuie a zeiţei egiptene Isis din Europa, care va avea în jur de 14 metri. Sculptura va fi amplasată în curtea Centrului, unde mai există, din câte am aflat, o replică mai mică a zeiţei, care atinge un metru. Desăvârşirea operei de artă va dura peste trei ani şi se anunţă a fi un produs artistic spectaculos. (…) Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume.” (via Nicolae Sofianu va avea cea mai înaltă Isis din Europa | Vocea Valcii – 6 octombrie 2011)

Nu mă lăsaţi! Ciupiţi-mă, călcaţi-mă pe pantof sau daţi-mi o castană, ca să mă trezesc!

La început am crezut că nu citesc eu bine: poate că nu este vorba de Isis, ci de Ibis sau Isus… Ceea ce tot ar fi comportat discuţii dar, oricum, s-ar fi plecat de la o temă cît de cît logică. Recitind am înţeles însă că tocmai zeiţa egipteană este subiectul unui nou monument ce va apărea peste trei ani în Rîmnicul Vîlcea!

Pe lîngă „Piramidele” de pe Valea Stăncioiului (monumente ale naturii aflate la cîţiva kilometri, în cartierul Goranu), Isis îşi găseşte locul meritat în Rîmnicul Vîlcea… Iar în compania „monumentelor” pietroase, incitante şi diforme din mai toate giratoriile oraşului, ideea apariţiei unei statui cu asemenea subiect nu ne mai miră. Doar ne stupefiază. În sfîrşit, Rîmnicul îşi va găsi identitatea: statuia unei zeiţe egiptene la Rîureni! Vorba lui Bulă: „Asta ne mai lipsea!” Adio Statuia Independenţei, adio Parcul Zăvoi, adio Mircea cel Bătrîn! Dragă Isis, bine ai venit!

Fac precizarea că nu am nimic personal nici cu Egiptul, nici cu Mubarak, nici cu Delta Nilului, nici cu Isis. Îmi pun doar o singură întrebare: cum funcţionează gîndirea cuiva care se hotărăşte dintr-odată să ridice un monument închinat unei zeităţi egiptene într-o vatră de istorie a României? Răspunsul poate fi găsit doar în dorinţa obsesivă a cuiva de a deveni un Mecena local. Dorinţă care unora ne poate îmbîrliga cărările minţii.

Domnule Sofianu, arta de a face bani este doar o expresie. Ea nu aşează în niciun caz mercantilismul, dorinţa de a face bani, afacerile (mai mult sau mai puţin curate) în rîndul artelor frumoase. Vă amintiţi de unul dintre miliardarii de carton apăruţi după 89 care şi-a construit un turn Eiffel şi un Dallas pe terenurile Bărăganului proprietate personală, încîntat de realizare? O fi vreo diferenţă? Om fi mers noi înainte, măcar în acest domeniu, în aceşti ultimi 20 de ani?

Eu tot mai nădăjduiesc că totul este o glumă sau o informaţie falsă. Vă rog, spuneţi-mi că-i aşa! Pentru că nu este vorba numai despre cîţiva pitici de grădină pe care domnul Sofianu ar putea să şi-i împrăştie peste tot în curtea casei, după voia, banii şi muşchii domniei sale!

PS – În altă ordine de idei şi pentru cine nu realizează amploarea monumentului, fac precizarea că un bloc cu patru etaje are doar 11 metri, cu vreo trei metri mai mic deci Isis-ul preconizat! Oare nu cumva o fi nevoie şi de o autorizaţie de construcţie bazată pe un studiu de amplasament pentru o construcţie de asemenea dimensiuni? Sau chiar de un aviz al Ministerului Culturii?

Primii la ciolan

La Campionatul internațional de gătit în aer liber ce se va desfăşura în acest weekend la Timişoara şi la care vor participa opt țări, românii vor doborî un nou record mondial şi vor intra în Cartea recordurilor cu cea mai mare mâncare cu ciolan afumat. Acest record va fi omologat și certificat de către International Gastro Show Cooking Entertainment.

Din echipa României fac parte 137 de senatori şi 332 de deputaţi.

„Sa stiti ca nu vom ajunge acolo, sus, dintr-o dată. Ne-am calculat paşii, am urcat încet, încet, astfel încît să nu ni se facă rău în vîrf”, a declarat Roberta Anastase, care a dezvăluit apoi care este secretul succesului. „Secretul e munca. Apoi vin o recuperare ca la carte, la care eu ţin foarte mult, şi o vitaminizare.”

Declaraţii cu care Mircea Geoană a fost de acord…

Împăratul chimic

În cea de-a doua jumătate a mandatului de douăzeci de ani, ca director-preşedinte al celui mai mare combinat chimic din ţară, Constantin Roibu l-a restructurat, prin externalizarea unor secţii considerate neprofitabile. Acestea au fost transformate în societăţi comerciale, acţiunile au fost împărţite între salariaţi şi Oltchim, în multe dintre aceste societăţi rezervându-şi un loc în consiliul de administraţie chiar Constantin Roibu, preşedintele şi directorul general al Oltchim. Fostele secţii nerentabile au devenit repede profitabile, dar au făcut-o şi pe spinarea Oltchim, care le-a rămas principalul partener comercial.

Cumetrii şi afilieri

Pe unele dintre ele, presa locală le-a numit „căpuşe”, subiectul ajungând şi în atenţia DNA, după ce unul dintre acţionarii minoritari i-a făcut lui Constantin Roibu plângere penală, solicitând DNA să cerceteze, printre altele, aspectele de mai sus.

Protectchim SRL, condus de Enache, supervizat de Roibu

Pe 20 decembrie 2002, decizia Oltchim SA de externalizare a secţiei de cauciucare a dat naştere unei firme a cărei cifră de afaceri este azi de ordinul zecilor de milioane de euro – SC Protectchim SRL. Firma a închiriat activele şi utilajele necesare activităţii de la SC Oltchim SA, care a devenit proprietar pe 30% din părţile sociale ale Protectchim. Restul de 70%, care erau deţinute, potrivit AVAS, de salariaţi ai Protectchim, sunt astăzi, în cea mai mare parte, în posesia lui Nicolae Enache (58,5%). 

Locotenentul multimilionar

Enache este cunoscut drept locotenentul lui Roibu şi unul dintre oamenii de mare încredere ai acestuia. Enache, ieri inginer în Oltchim SA, este astăzi multimilionar, ajungând să construiască un bloc în centrul oraşului Râmnicu Vâlcea, potrivit presei locale. El este şi directorul Protectchim, iar Constantin Roibu, fostul lui şef, e membru în Consiliul de Administraţie. 

Cumul de funcţii

Cu Roibu administrator atât la Oltchim cât şi la Protectchim, cifra de afaceri a celei din urmă a crescut ca voinicul din poveste, de la 7.000.000 de lei în 2003 la peste 80.000.000 de lei, în 2008, profiturile fiind de milioane de lei anual. Protectchim are în continuare sediul pe platforma industrială a Oltchim, unde desfăşoară şi astăzi o parte din activitate. Conducerea societăţii susţine că ar fi singura firmă din România specializată în lucrări de protecţii anticorozive.

Nicolae Enache afirmă că, în perioada 2004-2009, cifra de afaceri legată de lucrările în Oltchim SA ar fi ajuns la cel mult 25% din totalul cifrei de afaceri. Cifrele anului 2010 arată însă că profiturile Protectchim depind, în continuare, de afacerile cu Oltchim. În semestrul doi, de pildă, Protectchim SRL a încasat de la Oltchim de şapte ori mai mult decât a plătit: 14, 56 de milioane lei, faţă de 1,93 milioane.

Galaxia Oltchim – Roibu la sfârşitul anului 2010

Managerul combinatului de stat, acţionar la o afacere beton

Cu SC Ciprom SRL, Roibu (proprietar pe 40% din firmă) are planuri mari – se pregăteşte să dea în funcţiune o fabrică de BCA, împreună cu „locotenentul” Nicolae Enache (26%) şi Popa Mircea. Cel din urmă ar fi, potrivit presei locale, cumnatul deputatului PSD Aurel Vlădoiu, unul dintre susţinătorii lui Roibu.

Fabrica este practic gata, iar presa locală a început să-şi pună întrebări cu privire la posibilul conflict de interese dintre calitatea de acţionar a lui Roibu la Ciprom şi cea de la Oltchim care, afirmă ziariştii, ar putea fi principalul furnizor de materie primă pentru fabrica de BCA.

Fabrica a fost construită de Protectchim SRL, firmă în care Enache este director general, Roibu administrator, iar Oltchim este încă acţionar. Pentru ridicarea fabricii de 1.833 metri pătraţi, Ciprom i-a plătit lui Protectchim circa 6 milioane de lei. Terenul a fost achiziţionat anterior de la SC Sabena SRL, firma lui Popa Mircea, al treilea acţionar. În luna decembrie, când lui Ciprom i s-a aprobat rambursare de TVA de 1,25 milioane de lei, inspectorii fiscali au menţionat şi ei că între Ciprom, Protectchim şi Sabena sunt relaţii de afiliere. 

Vopseluri „de famiglie”

Fabrica de vopseluri a Chempro Chemicals, construită în 2009, e situată pe aceeaşi stradă cu Oltchim şi aparţine unei societăţi mixte româno – spaniole. Aici îl regăsim pe Nicolae Enache, directorul de la Protectchim. El are 20% dintre acţiuni şi a fost iniţial chiar preşedintele Chempro, calitate în care a semnat, în 2006, un contract de închiriere spaţiu de birouri cu Protectchim, firmă al cărei director era tot el. Al doilea acţionar român, cu 30% din firmă, este Călin Alexandru Roibu, fiul directorului Oltchim.

„Principalii acţionari ai societăţii au creditat firma în vederea începerii procesului de producţie”, se afirmă într-un raport semnat de Enescu şi de Roibu junior. 
13 terenuri de peste 15 hectare, un apartament în Râmnicu Vâlcea de 172 mp şi bijuterii în valoare de 6.000 de euro deţine Roibu, director la Stat

Designro respiră prin plămânii Oltchim

SC Designro SA a fost înfiinţată prin externalizarea activităţii secţiei de proiectare, baza tehnico- materială fiind închiriată, potrivit AVAS, de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Principalul acţionar a devenit fosta şefă a secţiei de proiectare a combinatului, Steliana Udrea (38%), alături de alţi 45 de salariaţi. Ca şi la Protectchim, Oltchim a participat cu 30% din acţiuni, drept pentru care Constantin Roibu a devenit, chiar de la început, membru în consiliul de administraţie.

La sfârşitul anului 2010, Oltchim a aprobat vânzarea tuturor acţiunilor sale către ceilalţi asociaţi. Roibu a rămas însă membru în consiliul de administraţie al societăţii, iar Oltchim a rămas partenerul exclusiv, din punct de vedere valoric, al Designro SA.

Găina cu ouă de aur

În ultimele două trimestre ale anului trecut, Oltchim a efectuat către Designro SA plăţi de 2,85 milioane de lei, cel de-al doilea partener ca importanţă, Uzinele Sodice Govora, plătind la Designro o sumă de aproape 50 de ori mai mică, mai puţin de 60 de mii de lei. Aportul Oltchim a fost însă suficient pentru ca acţionarii să-şi împartă dividende aproape la fel de mari pe cât a încasat Oltchim ca să iasă din sosocietate. 

Mentchim dă cu o mână şi ia cu două

Mentchim SA s-a înfiinţat în 2005, prin externalizarea activităţii de reparaţii şi întreţinere din combinat, de la care a închiriat utilajele şi activele necesare. Acţionari – Oltchim 25%, Lungu Veronel – 25%, restul fiind împărţit între alţi acţionari. Societatea a înregistrat pierderi însemnate în urma unor fraude cercetate de DNA – principalul acuzat fiind Vasile Şerbulescu, fost director al companiei, decedat în timpul anchetei. Roibu nu este administrator în această firmă, dar Lungu Veronel este unul dintre asociaţii lui Călin Alexandru Roibu, fiul lui Constantin Roibu. Ei au pus la cale un PUZ (Plan de urbanism zonal), care prevede construirea unui cartier în zona „Livada”, din nordul municipiului.

Mentchim a obţinut un profit net, în 2010, de 2,14 milioane de lei. Datele financiare ale celei de-a doua jumătăţi a anului trecut arată că Oltchim a fost cel mai important partener al Mentchim. Balanţa schimburilor dintre cele două societăţi este înclinată tot spre Mentchim, care a cumpărat de la Oltchim de 7 milioane de lei, dar a încasat mai mult decât dublu din vânzarea de bunuri şi servicii către aceasta – 15,5 milioane de lei. 

Restructurare sau „curăţenie”

La aproape două luni de la plângerea penală depusă la DNA, pe 29 decembrie 2010, Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat propunerea lui Roibu de vânzare a tuturor acţiunilor pe care Oltchim le mai deţinea la fostele secţii. Acţiunile la Designro au fost vândute, iar acţiunile de la Protectchim, unde Enache este director şi acţionar principal, sunt scoase la licitaţie mâine, 28 iunie. Acţiunile Mentchim au fost scoase la vânzare săptămâna trecută, dar la Registrul Comerţului Oltchim figurează, în continuare, ca fiind acţionar.

REPLICĂ: „Nu sunt conflicte de interese”

Constantin Roibu ne-a declarat că nu a fost în conflict de interese cu Oltchim: „Sunt membru CA la Protectchim deoarece aceasta s-a desprins din Oltchim. Nu este niciun conflict de interese cât timp toate lucrările care se acordă Protectchimului se fac în urma analizelor de oferte. În CA la Designro sunt ca reprezentant al Oltchim, care deţine 25% in pachetul de acţiuni (Oltchim şi-a vândut toate acţiunile, dar Roibu este, în continuare, membru CA – n.r.). Toate lucrările de proiectare se acordă la Designro numai prin comparaţie de oferte. Sunt membru CA şi la Sistemplast – reprezint interesele Oltchim”.

Roibu spune că Ciprom nu va avea niciun fel de relaţii comerciale cu Oltchim şi că a cumpărat vopsele de la Chempro pe bază de analize de oferte.

(via Lumea strâmbă şi bănoasă a lui Roibu-împărat de la Oltchim – Exclusiv EVZ > EVZ.ro)

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus-o şi pe-asta!…

Apa caldă cea rece

Pentru trei zile, la Rîmnicu Vîlcea, apa caldă=un fîsss pe ţeavă!

Las’că trece, că e rece!

Domnişoara Maricica şi politicile europene

Afară e mult soare şi domnişoara Maricica este preocupată şi nedumerită. Ca în faţa unei probleme de calcul diferenţial. După ce a aşezat cu grijă în mijlocul mesei castronul adînc umplut cu salată de roşii, acum spală atentă cuţitul cu lamă de alpaca pe care îl şterge în prosopul moale din bumbac. E tare pofticioasă şi nu îşi mai poate stăpîni nerăbdarea: ia cu două degete o felie zemoasă de roşie şi o gustă gîndindu-se concomitent şi la politicile europene.

„Să transformăm România din ţara lui «merge şi aşa», în ţara lui «yes, we can!», ţara în care să arătăm că nu suntem doar consumatori de politici europene, ci suntem şi cei care generează politici europene.”, a mai spus Daniel Funeriu. (via Funeriu: Din ţara lui „merge şi aşa” România trebuie să devină o ţară de tip „yes, we can! ” – Mediafax)

– Yes, don’ministru, we can tare mult! We can, da’ce? se întreabă ea. Să „generăm politici europene”? Să fim serioşi. Mai bine ne facem toţi membri de partid şi ne ocupăm doar de politică. Politicile să le facă alţii, parol!

Acum, că a găsit soluţia, domnişoara Maricica e mulţumită. Domnul ministru are din  nou dreptate, că d-aia e ministru!

Sus, sus, sus la munte, sus…

Preşedintele MVSZ, Patrubány Miklós, a afirmat că „în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei”. El a mai spus că 4 iunie este Ziua naţională a reuniunii maghiarilor de pretutindeni şi că „fiecare maghiar, oriunde ar trăi, este membru al naţiunii”.„Ştiind că suntem aici din strămoşi şi avem valori, să stăm în faţa Europei şi să solicităm dreptate Ungariei! Şi să solicităm dreptate şi Europei, căci în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei!”, a afirmat Patrubány.

Preşedintele MVSZ a ţinut să transmită un mesaj şi politicienilor români care au reacţionat dur faţă de deschiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc de la Bruxelles. „Din faţa Marelui Trianon, transmitem politicului românesc că Ţinutul Secuiesc a existat cu mai multe milenii înainte de naşterea românilor şi va supravieţui încă multe milenii”, a afirmat acesta.

(via Garda Naţională Maghiară vrea referendum pentru revizuirea Tratatului de la Trianon | Romania Libera)

Patru bani? Sună cunoscut. Miklos mi-e mai neclar… Dar de Doi bani ce ziceţi?

Măi băieţi, voi aveţi treabă şi noi vă reţinem!

Pentru ce nu-i iubesc pe americani

  • După ce trece Atlanticul, „democraţia” americană se transformă (oriunde pe glob) în „dictatură”.
  • Se cred buricul Pămîntului deşi orice organism nu este compus numai din buric.
  • Deseori confundă verbul to be cu verbul to have.
  • Practică, la fel de entuziaşti, atît un sport pe care nu-l înţeleg ei (fotbalul) cît şi unul pe care nu-l înţeleg alţii (baseball-ul).
  • N-au nici o îndoială că au întotdeauna dreptate. Şi numai ei.
  • Prea multe conversaţii se încheie cu „Love you” şi „Me too”!
  • Nu poartă ceas pentru că au convingerea că ei pot decide cît e ora.
  • Istoria mai veche şi mai nouă a arătat că le este mai uşor să lupte pentru principii decît să se ridice la înălţimea lor.

Rezon, coane Dinule!

Omul de afaceri Dinu Patriciu susţine, într-un editorial, că şi cei aflaţi la putere, şi cei din opoziţie sunt „la fel de impotenţi”, astfel că „soluţia nu este decât o mişcare politică nouă şi pragmatică”. (via Patriciu: Şi cei de la putere, şi cei din opoziţie sunt impotenţi. Soluţia e o mişcare politică nouă – Mediafax.)

Cum le zici matale, mai rar, bobocule! Da’ iar mişcare? Alta?… Cît o să ne mai mişcăm, bre, că ne cam dor oasele? Şi cu ce, că benzina-i scumpă rău!

Bun îi vinul ghiurghiuliu?

Producătorii de vinuri româneşti vînd apă cu alcool şi zahăr, potrivit experţilor laboratorului oficial al Uniunii Europene care au prelevat probe de la cinci companii. Rezultatele laboratorului oficial al Comisiei Europene arată că producătorii vindeau la sticlă, pe post de vin, apa şi alcool din trestie de zahăr sau porumb.

Lista vinurior falsificate:

– „Strămoşesc” şi „9 poloboace” produse de SC Vinexport Trade Mark Focşani;

– „Perla Dunării” produs de SC Vinton Galaţi;

– „Buchet”, vin de masă demisec roşu şi alb produs de Casa de Vinuri Zoreşti Buzău;

– „Babanul”, un vin de masă roşu şi alb, produs de Murfatlar;

– „Alb Nobil”, un vin de masă demisec alb, fabricat de SC Rom Cas Srl Dîmboviţa.