Domnişoara Maricica loveşte iar!

1Românul se pricepe la fotbal, e născut poet şi se trage tot timpul din Traian şi Decebal.

Eu aş mai adăuga, fiind în branşă, că românul se pricepe deopotrivă la arhitectură şi urbanism.

Când este întrebat, are opiniuni ferme despre felul în care arată oraşul lui, amintiri despre cât de frumos era acesta în vremea tinereţii lui şi imagini de nezdruncinat despre cum ar trebui să arate acesta peste ani.

Se extaziază copios şi intelectual în faţa unei dărăpănături cu pridvor (tradiţia noastră strămoşească, nu?), la fel cum e topit după „saivanul” cu două etaje şi zece camere, vosit în albastru şi oranj, al vecinului (suntem şi noi moderni, nu?).

Îi plac construcţiile rubensiene, neapărat cu arcade (chiar vopsite cu pensula pe tencuială) şi lucarne multe (iar tradiţia!). Îi plac garajele la subsol (în care îşi depozitează borcanele cu gogoşari, butoiul cu varză şi cufărul cu cărţi moştenite) şi mansardele (în care nu urcă decât de câteva ori pe an, să şteargă praful sau să verifice câte ţigle s-au spart peste iarnă). Îi plac şemineele cu lemne din ipsos scăldate în lumina roş-portocalie a becurilor.

Înjură strămoşeşte că nu are unde să parcheze când iese la cumpărături cu familia şi, enervat, lasă maşina cloşcă pe trotuar, de obicei lângă parcarea alăturată (liberă, dar cu plată).

Este nemulţumit că maşina Salvării nu are loc să ajungă până la mama-soacră dar nici el, nici vecinii nu ar ceda  o jumătate de metru din propriul teren pentru ca strada în cauză să fie adusă la dimensiuni normale.

Şi aşa mi-am adus aminte iar de domnişoara Maricica, cea care prăjea cartofi şi făcea politică, concomitent şi în acelaşi timp…

Anunțuri

Domnişoara Maricica şi Biblia

Domnişoara Maricica, învelită în şorţul înflorat primit de ziua ei, rade merele pentru plăcintă şi citeşte restul de ziar aşezat sub cratiţa roşie ca să nu murdărească masa de bucătărie.

Un român despre care se crede că suferă de tulburări psihice a dat foc unei Biblii duminică, în timpul slujbei oficiate de Papă în piaţa San Pietro, dar a fost imobilizat şi arestat rapid, informează agenţia ANSA. Potrivit sursei citate, poliţiştii de la Vatican au eliberat zona şi l-au imobilizat pe bărbat. Nu s-au înregistrat răniţi. Autorităţile nu cunosc motivul acestui act. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a spus că este vorba despre un român, aflat în prezent în arest. (via Gazeta de Sud – 23 Octombrie 2011 » Vatican: Un roman a dat foc unei Biblii in timpul slujbei Papei)

– „Păi, asta ne mai lipsea! Va să zică, tot român de-al nostru!…” şopteşte Domnişoara Maricica. „Bine spunea părintele Eustaţiu la predică: Un om fără religie este ca un peşte fără bicicletă.”

Domnişoara Maricica, Uniunea Europeană şi cartofii prăjiţi

Domnişoarei Maricica îi plouă în gură: şuviţele subţiri de cartofi se zbat în uleiul care sfîrîie-n tigaie împroşcînd în tot apartamentul un parfum apetisant de prăjeală.

„Azi dimineaţă pe la 7.30 mă întrebam dacă a avut vreun sens acceptarea noastră în UE. Să fie clar: am zis „acceptarea”, nu „intrarea”. Pe la 7.45 am găsit şi răspunsul: Nu.” mormăie ea amestecînd cartofii aurii cu lopăţica de inox. „Adică nouă ne-a cam plăcut dar nu cred că Europa a făcut o afacere prea bună legîndu-se la cap cu noi, aspect pe care ea l-a sesizat cam repejor şi cam tîrzior.”

O picătură mică şi obraznică de ulei încins o atinge pe încheietura mîinii. „Raţ’ai dracu’ cu Europa voastră cu tot!” spune ea cu voce tare şi se grăbeşte spre chiuvetă să dea cu apă rece pe locul atins. Eroare: apa rece nu curge! Este întreruptă, pentru că azi iar se curăţă subsolul blocului şi se scoate apa jegoasă, pentru a treia oară anul ăsta!

De unde se vede încă odată că apropierea de Franţa şi Germania nu îţi curăţă căcatul din subsol!

Domnişoara Maricica vs. Cori Grămescu

Cînd curăţă cartofi, domnişoara Maricica preferă să folosească Libertatea pentru a strînge cojile. Are hîrtia bună şi poate trage cu ochiul la articolul care, azi,  dezleagă un alt mister: Cori Grămescu vrea să se relaxeze într-o zonă retrasă din Grecia. Anul trecut nu a avut vacanţă, astfel că în această vară o să stea o săptămână într-un sat din sudul Greciei. Are nevoie de linişte, aşa că a închiriat o casă într-un sat grecesc. Casa are şi o grădină de zarzavaturi, astfel că o să fie o adevărată plăcere să prepare tot felul de salate pentru iubitul ei. Nu este adepta vacanţelor de tipul all-inclusive şi nici nu-i place aglomeraţia din staţiunile de pe litoral, ci preferă liniştea şi simplitatea: Vrea să profite de această perioadă pentru a se detaşa de tot. Pe ea nu o relaxează să cheltuiască mii de euro prin magazine sau să alerge prin muzee. Vrea să aibă timp pentru ea, să citească, să facă baie în mare şi să se bronzeze.

„Cine mama dracului mai e şi Cori Grămescu?” se întreabă domnişoara Maricica şi aruncă la coşul de gunoi cojile de cartofi adunate în Libertatea.

Mai mult: Află unde îşi petrece Cori Grămescu vacanţa de vară! – Vedete de la noi | Libertatea.ro

Domnişoara Maricica şi politicile europene

Afară e mult soare şi domnişoara Maricica este preocupată şi nedumerită. Ca în faţa unei probleme de calcul diferenţial. După ce a aşezat cu grijă în mijlocul mesei castronul adînc umplut cu salată de roşii, acum spală atentă cuţitul cu lamă de alpaca pe care îl şterge în prosopul moale din bumbac. E tare pofticioasă şi nu îşi mai poate stăpîni nerăbdarea: ia cu două degete o felie zemoasă de roşie şi o gustă gîndindu-se concomitent şi la politicile europene.

„Să transformăm România din ţara lui «merge şi aşa», în ţara lui «yes, we can!», ţara în care să arătăm că nu suntem doar consumatori de politici europene, ci suntem şi cei care generează politici europene.”, a mai spus Daniel Funeriu. (via Funeriu: Din ţara lui „merge şi aşa” România trebuie să devină o ţară de tip „yes, we can! ” – Mediafax)

– Yes, don’ministru, we can tare mult! We can, da’ce? se întreabă ea. Să „generăm politici europene”? Să fim serioşi. Mai bine ne facem toţi membri de partid şi ne ocupăm doar de politică. Politicile să le facă alţii, parol!

Acum, că a găsit soluţia, domnişoara Maricica e mulţumită. Domnul ministru are din  nou dreptate, că d-aia e ministru!

Domnişoara Maricica şi armele de foc

Potrivit anchetatorilor, un bărbat în vârstă de 40 de ani şi-a împuşcat soacra cu o armă de vânătoare, victima murind la spital.

Crima s-a petrecut într-un apartament din Piatra Neamţ, vecinii victimei fiind cei care au anunţat Poliţia după ce au auzit focuri de armă.

Bărbatul a fost reţinut de poliţişti.

(Femeie împuşcată mortal de ginerele său, într-un apartament din Piatra Neamţ – Mediafax)

În bucătăria mititică, domnişoara Maricica taie ceapa în felii subţiri şi lăcrimează din belşug. Din cînd în cînd se şterge la ochi cu poala şorţului şi se gîndeşte la vremurile de altădată în care ginerii nu aveau voie să poarte arme de foc…

Domnişoara Maricica şi Prinţul William

Aşezată pe aceeaşi bancă, domnişoara Maricica se simte bine: acum viaţa ei poate căpăta un sens.

Cu toate că William şi Catherine au promis că vor face totul singuri, mai nou îşi caută servitori: o menajeră, un majordom, un valet şi o garderobieră. Aplicanţii trebuie să fie „prietenoşi, răbdători şi buni în ceea ce fac” (condiţii pe care domnişoara Maricica le îndeplineşte întrutotul) şi vor avea rolul „să îi ajute personal pe cei doi miri, dar să nu devină prea familiari cu vreunul dintre ei” (cu asta o să fie mai dificil, dar se va strădui).

Dacă pică guvernul, posturile de majordom şi valet s-ar putea să se ocupe la pachet de unul mic iar cel de garderobieră de una blondă. Mai rămîne totuşi cel de menajeră. Pentru care domnişoara Maricica pare predestinată şi pentru care e hotărîtă să aplice. Deşi nu are recomandare de la Cotroceni…

Domnişoara Maricica şi traficul auto

Cu căciuliţa tricotată prevăzută cu un moţ de culoare roşie, cu şalul ei alb şi pufos aruncat pe umeri şi cu aceeaşi fustă cărămizie, Domnişoara Maricica seamănă cu o savarină.

– Românul este convins că nu greşeşte niciodată. I se întîmplă uneori să o mai dea în bară, aşa, la modul general. Dar atunci ori a făcut-o intenţionat, ca să vadă ceilalţi că el este cel mai tare din parcare şi că nu-i pasă, ori datul lui în bară i se pare atît de nesemnificativ la scara istoriei încît nu pricepe în ruptul capului motivul pentru care se inflamează cei afectaţi de năsărîmba lui. „Şi? Care-i problema?”

Aşezată pe banca din faţa blocului, îşi priveşte cu duioşie bătrîna Dacie albastră şi îşi face socoteala că, dacă maşinuţa ei ar fi fost o fiinţă vie, i-ar fi putut fi mamă. O are de douăzeci şi ceva de ani, din vremea cînd ea, Domnişoara Maricica, împlinise douăzeci şi ceva de ani.

– De la o vreme, şoferul român nu mai semnalizează schimbarea direcţiei de mers. În definitiv, ce te priveşte pe tine, cel din spatele lui, ce are el de gînd să facă? „Ce, nu poţi să caşti ochii, mamaie? Care-i problema?”

Domnişoara Maricica ciuguleşte cu două degete, de pe şalul alb, cîteva frunzuliţe galbene căzută de cine ştie unde.

– Şi, după ce a depăşit o coloană întregă (eventual pe linia de tramvai!), şoferul român se înghesuie între maşinile aşezate cuminţi la locul lor, în ciuda claxoanelor, a bine-cunoscutului gest semnificativ (cu degetul mijlociu erectat) şi a înjurăturilor pe care nu le aude şi de care nici că-i pasă. Dacă nu îi faci loc, se ofuschează şi se înroşeşte şi  se supără tare tot pe tine, cel răbdător şi la coadă aşezat. „Ce, te spărgeai dacă mă lăsai şi pe mine să intru?” sau „A dracului pielea pe tine, ochelaristo!”

Domnişoara Maricica oftează, îşi trage mai tare pe urechi căciuliţa roşie şi se ridică cu greu de pe bancă, tocmai în clipa cînd becurile de pe aleea dintre blocuri încep să pîlpîie…