Vasile e cam mahmur

Nu  ştiu cu ce o fi greşit Sfântul, că în fiece an se trezeşte târziu, e cam mahmur şi tot cu ochii după ciorba de potroace…

Darwinisme

 

Antipatia dintre mârtani şi ciocârlani se pierde în negura liliachie a vremurilor.

Disperarea cu care stolurile aiurite de ciocârlani se rotesc deasupra sondelor de ţiţei şi hamei nu s-a potolit cu trecerea timpului, deşi mârtanii s-au încadrat în câmpul muncii şi acum îşi plătesc regulat impozitele. Acum, e drept că întâlnirile total întâmplătoare dintre cele două mulţimi nu mai au ferocitatea cu care ne obişnuisem dar amintirea momentelor în care corcoduşii se încăpăţânau să înflorească nu se poate şterge.

Aşadar, dezirabila reîntoarcere a ciocârlanilor la sentimente mai bune este tot mai improbabilă pentru toţi cei care mestecă gumă.

Baba şi mitraliera

(…)

Calul oprit în faţa vitrinei portocalii, cu privirea aţintită spre inelul de logodnă cu diamante, îşi scutură coada năpârlită. Ochelarii i s-au aburit de poftă. O balegă moale plesneşte cu zgomot înfundat asfaltul trotuarului, chemând muştele şi măturătorii…

În trecere

În oala de pământ, dolofane sarmale forfotesc armonios cântând imnuri de slavă godacului decedat cu demnitate. Bolboroseala lor naște aburi descendenți purtați de curent pe sub ușa întredeschisă a bucătăriei. Între timp, un clavecin (bine temperat) mistuieşte cu greutate pretenţiile de supremaţie ale piftiilor ascunse în cămara prea mică pentru un război atât de mare.

Mai avem noi conştiinţa trecerii printre platanii bătrâni, covârşiţi de foi de dafin şi adânciţi în frunze roz de busuioc?

O boabă de piper ţopăie pe marginea lingurii, cu graţie angelică

Eclipsa şi girafa

Pe strada mea nu se văd niciodată eclipsele, nici de soare și nici de lună. Acest fenomen local are numeroase repercusiuni asupra vieții vecinilor mei. Astfel, ei își lustruiesc pantofii în fiecare dimineață și se freacă pe dinți cu bicarbonat, totul în semn de protest împotriva modului discriminatoriu în care se distribuie eclipsele în această zonă defavorizată.

Dacă treci dincolo de capătul străzii şi dai colţul pe lângă vitrina magazinului de paste făinoase şi fitile unsuroase, descoperi imediat o girafă în perfectă stare de funcţionare care te aşteaptă nemişcată, cu un fular roşu strâns în jurul gâtului şi o căciuliţă-ntre corniţe. Iar deasupra ei tronează permanent o minunată eclipsă (de soare sau de lună, în funcţie de momentul zilei alese de tine să dai colţul…)

Accident

Dis-de-dimineaţă, chiar înainte să se spargă de ziuă, triunghiul dreptunghic – grăbit să se dea jos din pat – a alunecat pe covorul oltenesc cu ciocârlani şi şi-a îndoit ipotenuza. Accidentul se mai întâmplase şi altă dată, triunghiul dreptunghic fiind cam agitat şi neatent, mai cu seamă când îl tăia pişarea matinală. Însă de data aceasta ştia că se făcuse de râs după ce auzi în spatele lui hăhăielile celor două pătrate care taman se întorseseră de la discotecă, cu lumânări aprinse în mâini. Fiind ele sub influenţa băuturilor alcoolice erau mai antipatice ca deobicei şi tare puse pe harţă.

– Ce păţişi, moşule? Iar ţi se rupe?

Triunghiul dreptunghic se înroşi prefăcându-se fără succes că nu le aude dar pătratele continuau să îşi dea coate şi să comenteze accidentul.

– Râdeai de noi când îţi spuneam că pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor! Mai râzi şi acum de pătratele ca noi, moşule?

Triunghiul dreptunghic continuă să le ignore, demn. Se strecură agale în fundul grădinii şi, la răsăritul soarelui, îşi făcu harachiri cu o altă teoremă.

Pitagora îl dezamăgise rău de tot.

Haiku

Pe înserat, adică tocmai atunci când întreaga natură îşi ia rămas-bun de la radiaţia electromagnetică a cărei frecvenţă şi intensitate produc omului obişnuit cunoscuta senzaţie vizuală, un coclender cu fes de lână tras pe urechi şi pantaloni de trening peticiţi, aşezat pe banca îngustă din faţa porţii, se spală pe picioare într-un lighean smălţuit (peste tot) dar ruginit (pe ici pe colo).

– Fă Giulietoooo!!!… Hai-cu-prosopul-ăla-că-l-uitai-pe-televizor-fir-ar-mă-sa-dracului! 

O frunză de nuc ameţită de vânt cade în apa din lighean împrăştiind valuri mici şi delicate care mângâie gleznele zbârcite ale coclenderului…

Propan, între congrese

Între două participări la congresele internaţionale de specialitate, Propan constatase că la întoarcerea în ţară îi creştea mult mai repede părul de pe piept şi mărul lui Adam. Aşadar a fost necesară o înmulţire a congreselor în scopul prevenirii acestor creşteri devenite de-a dreptul alarmante. 

Chiar şi Butil, frizerul, remarcase fenomenul şi îndrăznise să îl întrebe la un moment dat: „Şefu’, să vă iau puţin din părul de pe piept?”. Total neinspirat deoarece Propan nu i-a mai dat bacşiş niciodată din acel moment. Cât priveşte mărul lui Adam, situaţia nu e clară nici acum întrucât Adam plecase de mulţi ani din ţară, tocmai în Australia, fără să precizeze cum ar trebui să se procedeze în continuare cu mărul său.

În general dar mai ales în timpul scurtelor dar frecventelor popasuri pe care le făcea la benzinăria din apropiere, în căutarea unui cric, Propan nu îşi închipuia că doar peste puţin timp avea să i se întâmple ceva groaznic. Nu se ştie ce anume. Şi nici în ziua de azi nu se poate spune ce urma să i se întâmple. Aşadar, Propan nu aşteaptă să i se întâmple ceva ce nu se mai întâmplă, situaţie care nu îi dă aşadar nici crampe, nici greţuri. 

În tot acest timp, părul de pe piept şi mărul lui Adam cresc în neştire. Iar Butan, şoferul cu cizme de cavalerie şi cravată de pionier, continuă  să încerce în fiecare dimineaţă lucrătoare să pornească limuzina decapotabilă a lui Butan.

– „Nimic nu se deşurubează mai greu decât un şurub bătut cu ciocanul!” filozofează el în timp ce se căzneşte să extragă ţucumbărul din baia de ulei.

Nu vă aplecaţi în afară!

daliFrigiderul se ridică uşor de la pământ rotindu-se cu graţioase piruete prin bucătăria colorată cu miros de varză călită. „Teoria ca teoria dar practica ne omoară!” filozofează imprudent mătuşa în timp ce taie o bucată de slănină în felii subţiri-subţiri. În momentul următor, Practica deschide uşa brutal, cu o lovitură de picior, şi descarcă tot încărcătorul mitralierei spre şorţul acoperit cu flori de mac. Mătuşa înţelege imediat că a avut dreptate, fapt care nu o împiedică să se prăbuşească fără suflare lângă cratiţa cu sarmale în timp ce frigiderul, fără să scoată o vorbă sau să lase vreo urmă, se strecoară afară prin geamul întredeschis al bucătăriei…

Recidivă

Mi-e sufletul în grevă generală
după plecarea ta intempestivă.
Ţi-ai luat cu tine-amoarea costelivă
şi geanta cu arome de migdală 

iar paşii tăi, bomboane pe colivă,
s-au auzit rostogoliţi pe sală.
Credeam că eşti iubita principală
dar nu ai fost decât o recidivă. 

Şi când, timid, ascuns după perdele,
vedeam cum traversezi tot bulevardul
în rochia ta albastră cu buline, 

mi-am amintit de multele belele
în care mă băgai, udându-ţi fardul.
Să ştii, trecuto, asta nu mai ţine!