Genial şi american

„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” (Mark Twain)

O notiţă despre democraţie

Dintr-un sondaj în rândul alegătorilor americani efectuat de firma Public Policy Polling (www.publicpolicypolling.com) şi având ca temă „teoriile conspiraţiei” aflăm că:

• 29% cred în extratereștri
• 7% cred că aselenizarea a fost o farsă
• 28% cred că „o elită secretă cu o agendă globalistă conspiră să conducă lumea printr-un guvern mondial autoritar”
• 25% cred că Lee Harvey Oswald a fost parte dintr-o conspirație
• 21% cred că un OZN s-a prăbușit la Roswell
• 14% cred în Bigfoot
• 11% cred că guvernul Statelor Unite a permis atacurile de la 11 septembrie
• 15%  cred că industria medicamentelor inventează noi boli pentru a câştiga bani
• 6% cred ca Osama bin Laden este în viață
• 4% cred că oamenii reptilieni încearcă să ia formă umană și să obțină puterea politică pentru a manipula societatea

(Există aproximativ 180 de milioane de alegători înregistrați Statele Unite. 4 la sută din 180 milioane reprezintă 720.000. Aşadar, 720.000 de americani cred în oamenii reptilieni care își schimbă forma încercând să preia controlul asupra lumii!…)

Aşadar:

„Democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm.” (George Bernard Shaw)

Cel mai cunoscut oraş românesc în Statele Unite

Citesc un articol mai vechi, din ianuarie, apărut în publicaţia „Criterii”. Despre hackerii care au făcut Râmnicul cunoscut, mai cu spor decât mănăstirile Cozia şi Hurezi la un loc!

Nu pot să cred că noi, românii, suntem deştepţi şi americanii sunt proşti! Nu pot să cred că la Râmnic sunt cei mai deştepţi români din ţară, spre deosebire de cei din Slobozia sau Gura Humorului!. Nu pot să cred că instituţiile statului numit România sunt mai naive (ca să fiu civilizat!) decât hackerii!

Dar cred că fenomenul va dispărea numai în momentul când, din vârful acestei piramide a tâlhăriei, vor fi trântite şi ascunse după gratii persoanele foarte, foarte, foarte importante care îl organizează şi îl păstoresc!

Ziarul „Curentul” publică, sub semnătura lui Cristian Georgescu un articol care îi poate fie măguli, fie neliniști pe locuitorii municipiului Rm. Vâlcea. Iată textul:

In ochii turistilor, Ramnicu Valcea este un orasel de provincie linistit. Localizat la poalele Carpatilor, in centrul Romaniei, orasul ascunde insa multe secrete.

In cartierul Ostroveni, trebuie sa parasesti strada principala, unde sunt construite blocuri triste, din perioada comunista, si sa ajungi pe stradutele laturalnice, pentru a observa ca exista ceva ciudat. In fata caselor darapanate, construite tot in perioada Razboiului Rece, sunt parcate masini de lux.

La volanul lor, tineri intre 20 si 30 de ani sunt mandri sa-si arate bunastarea, contrastand cu mediul inconjurator, scrie Le Monde, preluat de World Crunch si citat de ziare.com. Bine ati venit pe taramul hackerilor!

Ramnicu Valcea, cu tot cu cartierul sau Ostroveni, este denumit „Hackerville”. Este capitala mondiala a furtului online. Magazinele online din intreaga lume au cazut victime romanilor de aici: Marea Britanie, Germania, Italia si mai ales Statele Unite sunt numai cateva dintre marile puteri neputincioase in fata „maiestriei” romanilor din Ramnicu Valcea.

Potrivit politiei, 80 la suta dintre victime sunt rezidenti in Statele Unite. „Anul trecut, hackerii romani au furat un miliard de dolari din Statele Unite”, a spus ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gitenstein.

In Ostroveni, toata lumea stie ce se intampla dar functioneaza din plin legea tacerii. Unul dintre hackeri a fost de acord sa vorbeasca, sub acoperirea anonimatului, cu jurnalistii de la Le Monde.

„Este mai simplu cu americanii. Oamenii astia respira online, sunt obisnuiti sa faca totul pe Internet. In medie, cate patru-cinci americani imi alimenteaza contul, saptamanal, cu cateva mii de dolari. Este o lume mare si este plina de idioti care cumpara orice pe Internet. Vand produse care nu exista, clonez site-uri si hackuiesc carti de credit”, spune tanarul.

Pentru ca banii sa ajunga in Europa, sunt folositi asa zisii „caratori de bani”, care sunt un fel de intermediari pentru pierderea urmei. Pastreaza 30 la suta din castig si apoi vireaza banii intr-un cont, via Western Union. Si judecand dupa numarul mare de filiale ale Western Union din Ramnicu Valcea, afacerile infloresc.

Hackerii romani par sa fi inteles ca este mai bine pentru ei sa lucreze in retele. Aceasta este diferenta dintre ei si alti hackeri din lume. „Caratorii de bani” sunt cei mai expusi riscului, de multe ori acestia avand identitati false. Stiu totul despre lumea Internetului.

„Ne-am petrecut nopti intregi in fata computerului. Apoi am folosit pustani de 14 ani sa lucreze pentru noi. Ii luam de la orfelinat, ii invatam ce trebuie si apoi ii puneam sa lucreze pentru noi”, mai dezvaluie hackerul. (via „Ramnicu Valcea – cel mai cunoscut oras romanesc in Statele Unite”, publicat în 9 ianuarie 2013 – CRITERII – analize, comentarii ARGES | VALCEA | OLT | Valcea)

Între penibil şi ridicol (Noile statui ale Râmnicului)

Într-un oraş norocos, monumentele valoroase (şi mă refer de această dată numai la ansambluri statuare) stabilesc punctele de interes major, reperele pe care atât locuitorii cât şi cei veniţi de prin alte părţi le reţin cu precădere. Amplasamentul Porţii Brandemburg este mai (re)cunoscut decât cel al Primăriei Berlinului. Statuia lui David (chiar dacă e doar o replică) defineşte în mentalul colectiv un punct infinit mai relevant decât nu ştiu care atelier florentin de marochinărie sau decât garnizoana carabinierilor locali. Pentru asta este însă nevoie de câteva condiţii: plastica obiectelor să aibă calitatea necesară, amplasarea lor să fie gândită cu responsabilitate de cei în drept şi, nu în cele din urmă, ele să aibă potenţialul necesar de a se regăsi în gusturile cetăţenilor-privitori.

Păstrând proporţiile, peisajul Râmnicului s-a procopsit în anii din urmă cu câteva opere de artă. Monumentală. Mai mult sau mai puţin monumentale. Care păcătuiesc, după modesta mea părere, fie prin pervertirea cerinţelor estetice, fie prin amplasarea neiscusită pe socluri disproporţionate, fie prin locurile neinspirat alese.

„Revoluţionarul în pantaloni scurţi” din faţa Prefecturii ocupă de departe primul loc în topul nereuşitelor. A fost de la început o surpriză pentru râmniceni. Neplăcută. Nu atât prin contradictoriile păreri privind participarea râmnicenilor la evenimentele din 1989 (asta-i altă poveste!), cât prin – ca să fiu elegant – lipsa de iscusinţă a autorului. În ceea ce priveşte reacţia privitorilor, este semnificativ un comentariu anonim (pentru care autorul ar merita felicitat) :

„Edilii ar trebui să înţeleagă că orice intervenţie în peisajul urban nu se poate face doar după chipul şi asemănarea lor; că fiecare pas trebuie sa însemne act de cultură durabil. Cetăţenii se trezesc cu tot felul de artefacte, unele dintre ele hidoase chiar, care nu se încadrează nicicum, fie din lipsa caracteristicilor estetice, fie din lipsa semnificaţiei. Ambiţia edililor de a face de capul lor totul, fără consultarea specialiţtilor, lasă în urmă adevărate răni, uneori greu de reparat şi adeseori costisitoare. Statuia cu pricina nu are ce căuta acolo! Femeia cu hârdăul pe cap (vă mai amintiti de ea?) s-a întors, sub altă formă…”

Un alt exemplu este statuia poetului George Ţărnea din Parcul Mircea cel Bătrân, anostă şi inexpresivă, ofensând de-a dreptul memoria celor care l-au cunoscut pe sensibilul poet. Nu e de ajuns disproporţia siluetei, care sugerează că un bust iniţial a fost completat de sculptor cu un costum de haine pentru care bronzul (sau banul?) a fost însă insuficient! Dar la nereuşită contribuie şi amplasarea care face ca, privită dinspre Bulevardul Tudor Vladimirescu, silueta intrigă şi nedumereşte.

Nici Spiru Haret, I.Gh.Duca sau mai puţin cunoscutul (dar o personalitate a Râmnicului de altădată)  Grigore Procopiu nu au fost mai norocoşi. Bustuleţele lor meschine (unele vopsite în alb de o pensulă necruţătoare), aruncate pe unde nici cu gândul nu gândeşti, jignesc inteligenţa oricărui privitor.

Profesorul Allan A. Metcalf, ca orice american care se respectă, a emis concis, cu o precizie anglo-saxonă, o definiţie a pseudoartei ce propăşeşte prostul gust:

„Kitschul este cel mai bine definit ca arta care ţinteşte sus şi cade jos. Este monumentală, dar în sensul în care aşa-zisa lucrare artistică stă ca un monument de prost gust.”

O lucrare de şevalet nereuşită se ascunde, cu puţin noroc, într-o galerie de artă. La umbra altor opere de valoare. O sculptură de mici dimensiuni, fără valoare, se poate ţine acasă, pe noptiera sau pe televizorul autorului. O tapiserie îmbâcsită de platitudine poate fi călcată în picioare de copiii neastâmpăraţi. Sau atârnată pe peretele dinspre baie. Dar arta monumentală, de mari dimensiuni, unde s-o pui, dacă nu în parcuri, pe străzi, în grădini sau în faţa unor clădiri publice?

Obama şi Osama (II)

(Sursa foto: businessinsider.com)

La cererea unui mare număr de amatori de jocuri pe calculator, un site cu numele de mai sus publică şi poza asta în care Osama îi face cu ochiul lui Obama. 

Însă cu ochiul drept, nu cu cel stîng aşa cum declaraseră înainte cei ce participaseră în direct la execuţie, asasinat, pedeapsă capitală, îndeplinirea unei sentinţe, răzbunare sau ce o mai fi fost acţiunea asta. Lucru pe care l-au sesizat imediat alţi jurnalişti, mai isteţi decît primii.

Problema am rezolvat-o personal în laboratoarele proprii, utilizînd comanda misterioasă „Flip horizontally”:

Nu-i aşa că acum e mult mai bine?

Băi fraţi americani, mai multă atenţie; dacă am zis ochiul stîng, ochiul stîng să fie, ce dracu’!

În ceea ce priveşte al doilea personaj, cel viu dar la fel de verde, parcă l-am mai văzut pe undeva, cîndva, dar nu pot să spun. Că e top secret şi-mi taie (şi ăştia, şi ăia) pensia!