Timp pentru furat

escroc-un-jour-escroc-toujours

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!) – Sursa: Dicţionar de Sinonime (2002)

Bogată e limba română în definirea noţiunii de escroc! În aceste condiţii, cine era mai îndreptăţit să propună Europei măsurile cuvenite, dacă nu un român?

Raportul elaborat de Monica Macovei la Directiva privind “Înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în UE” a fost adoptat de Comisia pentru Justiție a Parlamentului European.

“Astăzi, mai puțin de 1% din veniturile provenite din infracțiuni, cum sunt traficul de droguri, contrafacerea, traficul de ființe umane, contrabanda cu arme, sunt puse sub sechestru și confiscate. Asta înseamnă că avem un sistem ineficient și că banii rămân afară și circulă și creează noi rețele de contrabandă sau de trafic”.

Rezultă, în urma unei simple scăderi, că mai mult de 99% din veniturile ilicite rămân escrocilor. Care beneficiază de ele până la adânci bătrâneţi. Dacă e aşa, e păcat să nu furi: cu mare ghinion te prinde cine trebuie, apoi cu puţin noroc scapi cu câţiva ani, după care vei sta cu burta la soare în Bahamas!

Şi despre confiscarea extinsă:

„Adică ești condamnat pentru o sumă mică de trafic de droguri de 1.000 de euro, dar judecătorul se uită la toată averea ta și, dacă nu o poți justifica, ți-o confiscă, prezumând că provine tot din trafic de droguri”.

După votul în plen din februarie viitor, directiva se va aplica după un termen de 30 de luni de la adoptare. Doi ani şi jumătate trec repede. Mai bine mai târziu decât niciodată, madame Monique!

Aşadar, mai e destul timp pentru furat…

Anunțuri

Şase! Vin străinii!

tarani

Începand cu 1 ianuarie 2014 se va liberaliza piaţa agricolă. Altfel spus, străinii vor putea cumpăra teren în România.

Se vor năpusti în ţara noastră pentru a acapara şi cumpăra cât mai mult pămant românesc?

Am motive să cred că acest lucru nu se va întâmpla chiar atât de intens:

Unu. Pentru a putea deţine teren pe-aici, o persoană fizică trebuie să aibă domiciliul stabil în ţară iar o persoană juridică trebuie să aibă sediul în România. Pe scurt, strănii îşi pot cumpăra teren aici prin companii.

Doi. Dacă un român vrea să vândă teren, acesta e oferit întâi vecinilor. Există un întreg circuit de acest gen până să se ajungă la vânzarea liberă.

Trei. Da, terenul e mai ieftin la noi. Dar pentru străini, mai ales pentru cei din vestul Europei, e mai convenabil să producă în ţările lor. Pentru că acolo primesc subvenţii pentru produse (în unele state, autorităţile acoperă o parte din costul produselor), utilităţi, etc, mai mari. Şi la timp. Şi primesc diferite prime (dincolo de subventiile pe suprafetele agricole). 

Patru. Noi cumpărăm deja produse agricole mai ieftine din import, în multe cazuri chiar din ţările de unde ar veni aceşti străini. Cum să exportăm produse agroalimentare mai ieftine unor ţări care ne vând deja nouă mai ieftin decât putem produce noi acum.? 

Cinci. La noi terenul este fărămiţat. Vor veni străinii să cumpere pe bucăţi, câteva hectare dintr-o parte, altele din altă parte?

Şi şase. În Europa de Vest există mai multe programe serioase de sprijinire a micilor şi marilor fermieri. Iar creditele sunt mult mai ieftine.

Aşadar, se vor năpusti străinii să ne răpească pământul nostru strămoşesc?

Înclin să cred că NU!

Mircea Eliade. Pe foarte scurt despre istoria românilor

Publicaţia „Criterii politice” a domnului Gheorghe Smeoreanu extrage din Mircea Eliade (“Căderea în istorie”-1952) scurte fragmente care ar cam trebui să dea de gândit. Şi, eventual, de acţionat în consecinţă.

Deşi, personal, nu cred în auto-victimizarea noastră tradiţională (care numai bine nu a făcut acestei naţii!), nici în valoarea de model a „Mioriţei” (un fals asimilat, cu trecerea timpului, ca simbol al filosofiei noastre profunde) şi nici în „plânsul de milă” cu care ne place să ne răsfăţăm în faţa altora, cred că rândurile de mai jos merită o atenţie lipsită de orice prejudecată de intelectual şcolit istoriceşte pe principiul „Sunt o fată frumoasă, păcat că n-am avut noroc!”.

“Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”

“(…) Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”

“Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.

“Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”

“Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva. Occidentul e bogat în ruini și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare.”

“În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirile și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”

“Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”. (http://goo.gl/4y4AC2)

O umilă concluzie: dacă nu ne schimbăm modul de a ne raporta cu obiectivitate la propria şi adevărata noastră istorie, dacă nu reuşim să enunţăm limpede erorile fundamentale pe care le-am săvârşit şi momentele favorabile pe care le-am irosit de-a lungul secolelor de „rezistenţă”, ne pândeşte pericolul de a absenta iar, nemotivat, de la „masa” viitoarei civilizaţii europene.

A plecat FMI-ul!…

http://video.rol.ro/embed/iframe/52447

Domnişoara Maricica, Uniunea Europeană şi cartofii prăjiţi

Domnişoarei Maricica îi plouă în gură: şuviţele subţiri de cartofi se zbat în uleiul care sfîrîie-n tigaie împroşcînd în tot apartamentul un parfum apetisant de prăjeală.

„Azi dimineaţă pe la 7.30 mă întrebam dacă a avut vreun sens acceptarea noastră în UE. Să fie clar: am zis „acceptarea”, nu „intrarea”. Pe la 7.45 am găsit şi răspunsul: Nu.” mormăie ea amestecînd cartofii aurii cu lopăţica de inox. „Adică nouă ne-a cam plăcut dar nu cred că Europa a făcut o afacere prea bună legîndu-se la cap cu noi, aspect pe care ea l-a sesizat cam repejor şi cam tîrzior.”

O picătură mică şi obraznică de ulei încins o atinge pe încheietura mîinii. „Raţ’ai dracu’ cu Europa voastră cu tot!” spune ea cu voce tare şi se grăbeşte spre chiuvetă să dea cu apă rece pe locul atins. Eroare: apa rece nu curge! Este întreruptă, pentru că azi iar se curăţă subsolul blocului şi se scoate apa jegoasă, pentru a treia oară anul ăsta!

De unde se vede încă odată că apropierea de Franţa şi Germania nu îţi curăţă căcatul din subsol!

Sus, sus, sus la munte, sus…

Preşedintele MVSZ, Patrubány Miklós, a afirmat că „în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei”. El a mai spus că 4 iunie este Ziua naţională a reuniunii maghiarilor de pretutindeni şi că „fiecare maghiar, oriunde ar trăi, este membru al naţiunii”.„Ştiind că suntem aici din strămoşi şi avem valori, să stăm în faţa Europei şi să solicităm dreptate Ungariei! Şi să solicităm dreptate şi Europei, căci în Europa nu va fi pace şi stabilitate până ce nu face dreptate Ungariei!”, a afirmat Patrubány.

Preşedintele MVSZ a ţinut să transmită un mesaj şi politicienilor români care au reacţionat dur faţă de deschiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc de la Bruxelles. „Din faţa Marelui Trianon, transmitem politicului românesc că Ţinutul Secuiesc a existat cu mai multe milenii înainte de naşterea românilor şi va supravieţui încă multe milenii”, a afirmat acesta.

(via Garda Naţională Maghiară vrea referendum pentru revizuirea Tratatului de la Trianon | Romania Libera)

Patru bani? Sună cunoscut. Miklos mi-e mai neclar… Dar de Doi bani ce ziceţi?

Măi băieţi, voi aveţi treabă şi noi vă reţinem!

Imnul magiunului

http://www.gandul.info/financiar/sunt-roman-si-mi-place-pruna-asculta-aici-imnul-oficial-al-magiunului-de-topoloveni-8220445

În sfîrşit, magiunul de Topoloveni are imnul lui oficial! De cînd aştepta suflarea românească această clipă înălţătoare!…

Citez din memorie:

„Am în cămară o comoară
Vă rog să credeţi ce vă spun
Din târg am cumpărat aseară
Patru borcane cu magiun
Au etichetă şi reţetă
Şi este făcut de olteni
Cânt de el ca de-o vedetă
Magiunul de Topoloveni
Sunt român şi-mi place pruna
Făcută magiun
Nu-i nimic pe lumea asta mai dulce şi bun
Să ne ducă-n Europa faima de olteni care au făcut
Magiunul de Topoloveni.”

Rezultă cu claritate din text următoarele aspecte: 
1. Deşi nu este cazul, autorul are îndoieli serioase privind modul în care este percepută opera şi seriozitatea sa, în pofida faptului că este posesorul legal al unei comori.
2. Orice român trebuie să cumpere din tîrg (de preferat seara) patru borcane de magiun (nici unul, nici şase, ci fix patru).
3. Cantautorul desluşeşte în magiun o autentică vedetă ce merită a fi „cîntată”. Este foarte posibil ca echipa lui Capatos s-o fi invitat deja în emisiune!
4. În versurile 9 şi 10 se afirmă încă odată, dacă mai era nevoie, că românului îi place pruna făcută magiun. Asupra acestui aspect mai trebuie meditat întrucît, dacă urmează Imnul ţuicii de Văleni, bardul va avea o problemă riscînd să spună ceva în opoziţie cu cele afirmate deja.
5. Însă finalul ne îngrijorează sincer: aria de răspîndire a magiunului de Topoloveni să se limiteze doar la Europa? Şi restul mapamondului ce face, aşteaptă şi înghite în sec?
6. Îmi permit o mică observaţie. Deoarece oraşul-gazdă al magiunului este situat în nord-vestul Munteniei, în partea de sud-est a judeţului Argeş, oltenii pomeniţi în baladă nu pot fi decît fie directori, fie navetişti, fie rime la Topoloveni.

Oricum, să ştiţi că magiunul de Topoloveni este mult mai bun decît imnul lui.
Poftă bună!