HRP, că altfel nu pot să-i spun!

HRP„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

“Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34)

„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)

Câţi oameni au trebuit să moară de-a lungul istoriei României pentru ca să putem citi noi, azi, aşa ceva!

(Dacă mai vreţi, aveţi mai mult la: http://www.ziaristionline.ro/2014/05/09/reteta-de-a-primi-o-decoratie-de-la-basescu-injura-ti-tara-si-neamul-cat-mai-mult-bingo-de-la-patapievici-radiografia-plaiului-mioritic-este-ca-a-fecalei-o-umbra-fara-schelet-o-inima-ca/)

“Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34) – See more at: http://www.ziaristionline.ro/2014/05/09/reteta-de-a-primi-o-decoratie-de-la-basescu-injura-ti-tara-si-neamul-cat-mai-mult-bingo-de-la-patapievici-radiografia-plaiului-mioritic-este-ca-a-fecalei-o-umbra-fara-schelet-o-inima-ca/#sthash.NBoiOEot.dpuf
“Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34) – See more at: http://www.ziaristionline.ro/2014/05/09/reteta-de-a-primi-o-decoratie-de-la-basescu-injura-ti-tara-si-neamul-cat-mai-mult-bingo-de-la-patapievici-radiografia-plaiului-mioritic-este-ca-a-fecalei-o-umbra-fara-schelet-o-inima-ca/#sthash.NBoiOEot.dpuf
“Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34) – See more at: http://www.ziaristionline.ro/2014/05/09/reteta-de-a-primi-o-decoratie-de-la-basescu-injura-ti-tara-si-neamul-cat-mai-mult-bingo-de-la-patapievici-radiografia-plaiului-mioritic-este-ca-a-fecalei-o-umbra-fara-schelet-o-inima-ca/#sthash.NBoiOEot.dpuf
Anunțuri

Puţină istorie şi o stradă depăşită de vremuri: Ştirbei Vodă

stirbei voda
Strada Ştirbei Vodă, azi

În anul 1876, actuala stradă Ştirbei Vodă purta numele de „Brutarilor„Începea de la Otelul d-lui Anastasie Leculescu (decedat)pe lângă «Moara Bocănoaia» până la «Bariera de la Nisipi»” (dosar nr. 11/5/5/ 1876).

În 1887 purta numele de „Călăraşi” iar din anul 1904 începe să poarte numele domnitorului Barbu Ştirbei (care în luna august a anului 1850 a dat hrisovul domnesc nr. 1355 de înfiinţare a unei grădini publice pentru „preumblarea obştii”, ce va purta numele de „Parcul Zăvoiu”).

(Sursă: GHERGHINA, Titi Mihai. Imagini citadine din Râmnicul de odinioară. Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2007)

Fotografia de mai sus nu e reprezentativă pentru strada Ştirbei Vodă. Ea surprinde numai un tronson „fericit” al străzii: intrarea în centrul oraşului.

Pornită din Centru şi sfârşindu-se la hotarul de vest al Râmnicului, strada Ştirbei Vodă şi-a păstrat, mai mult de nevoie, traseul şi gabaritul. Şi chiar un oarecare farmec conferit de traseul sinuos, de faţadele caselor înşirate cuminţi de o parte şi de alta a ei, de verdele dealului care pare a se prăbuşi peste ea. Croită sub roţile trăsurilor ce mergeau agale spre Vlădeşti sau la băi, la Olăneşti, înghesuită între versantul abrupt al dealului Capela şi lunca inundabilă a râului vecin, nu a putut fi înlocuită (sau măcar „ajutată”) de un alt traseu, nici măcar în anii în care trailerele pline cu buşteni o străbăteau zilnic cutremurând-o straşnic.

Cu cele două fire de circulaţie, cu fronturile compacte ale caselor aliniate pe ambele laturi, cu trotuarele ei înguste şi frământate, Ştirbei Vodă de azi îmi pare o stradă „uzată moral”, depăşită de vremuri, obosită.

Dacă nu se schimbă priorităţile administraţiei, ideea prelungirii spre apus, pe malul stâng al Olăneştiului, a Splaiului Independenţei (preluată în Planul Urbanistic General al Râmnicului şi aflată acum în curs de proiectare), pare a fi alternativa, gura de oxigen necesară acestei străzi bătrâne.

Care nu mai poate trăi ajutată doar de farmecul ei personal.

Când s-a născut El…

teiul-lui-eminescu

Ce minune s-a petrecut atunci când s-a născut El?

Oare ce ordine dumnezeiască a aliniat astrele atunci când s-a născut El?

Şi cum au foşnit codrii şi cum au cântat apele atunci când s-a născut El?

Generaţii întregi s-au iscat, au trudit şi au plecat pentru ca să apară, din acest pământ, El!

Cum ar fi sunat limba română fără El? Cum ne-am fi îndrăgostit şi cum am fi iubit fără El? Şi cum am fi murit fără El?

Şi, mai ales, cât de români am mai fi fost acum, fără acea zi de 15 ianuarie în care prea puţin darnicele ursitoare ale geniului s-au apropiat cu duioşie, în sfârşit, de El şi de acest popor?

Naşterea lui a fost ca o lovitură de bardă dată de Cel Atotputernic culturii şi istoriei noastre. Prin care le-a despărţit, pentru veşnicie, în două: înainte şi după Eminescu

Mircea Eliade. Pe foarte scurt despre istoria românilor

Publicaţia „Criterii politice” a domnului Gheorghe Smeoreanu extrage din Mircea Eliade (“Căderea în istorie”-1952) scurte fragmente care ar cam trebui să dea de gândit. Şi, eventual, de acţionat în consecinţă.

Deşi, personal, nu cred în auto-victimizarea noastră tradiţională (care numai bine nu a făcut acestei naţii!), nici în valoarea de model a „Mioriţei” (un fals asimilat, cu trecerea timpului, ca simbol al filosofiei noastre profunde) şi nici în „plânsul de milă” cu care ne place să ne răsfăţăm în faţa altora, cred că rândurile de mai jos merită o atenţie lipsită de orice prejudecată de intelectual şcolit istoriceşte pe principiul „Sunt o fată frumoasă, păcat că n-am avut noroc!”.

“Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”

“(…) Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”

“Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.

“Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”

“Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva. Occidentul e bogat în ruini și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare.”

“În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirile și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”

“Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”. (http://goo.gl/4y4AC2)

O umilă concluzie: dacă nu ne schimbăm modul de a ne raporta cu obiectivitate la propria şi adevărata noastră istorie, dacă nu reuşim să enunţăm limpede erorile fundamentale pe care le-am săvârşit şi momentele favorabile pe care le-am irosit de-a lungul secolelor de „rezistenţă”, ne pândeşte pericolul de a absenta iar, nemotivat, de la „masa” viitoarei civilizaţii europene.

Dărâma-s-ar istoria pe voi, hahalerelor!

Dacă tot se vorbeşte azi despre Ministerul Culturii…

Casa culă Eftimie NICOLAESCU (sec. XIX) din judeţul Gorj, comuna Mătăsari, sat Runculeţ. Monument istoric aflat pe Lista Monumentelor Istorice din 2010 la pozitia GJ-II-m-B-09365!… Prima fotografie este făcută în 2010, a doua în 2013. Între ele este o diferenţă de numai 3 (trei) ani!

Spor la treabă, tovarăşe ministru!

Cula E Nicolaescu 2010   cula E. Nicolaescu 2013