Regina, contele şi castelele

Regina, contele şi castelele – http://goo.gl/o9FuO

Poftă bună!

Eu mănânc brânză topită, tu mănânci brânză topită, el/ea mănâncă brânză topită, noi mâncăm brânză topită…

Inspectorii ANPC au analizat etichetele a toate cele 61 de sortimente de brânză topită existente pe piața din România pentru a se vedea ce substanţe conţin şi care dintre ele sunt dăunătoare pentru organismul uman. Concluzia: fie că vorbim despre 13, 6 sau două E-uri, toate tipurile de brânză topită conţin astfel de substanţe, unele din ele chiar periculoase pentru organism, cum ar fi E 250 care poate cauza cancer.

Acest tip de mâncare are mare priză la români, și asta pentru că brânza topită e foarte ieftină. Substanţele nocive pentru organism sunt chiar cele care fac brânza să se menţină fină şi cremoasă. Cei care le consumă riscă să se aleagă cu dereglări hormonale, afecţiuni cardio-vasculare şi hepatice sau dereglări metabolice. (via Mănânci brânză topită? Ştiai că e plină de substanțe cancerigene! – Alimentaţie sănătoasă – Dietă | Libertatea.ro)

Ce foame-mi dă târcoale!…

Domnişoara Maricica şi Biblia

Domnişoara Maricica, învelită în şorţul înflorat primit de ziua ei, rade merele pentru plăcintă şi citeşte restul de ziar aşezat sub cratiţa roşie ca să nu murdărească masa de bucătărie.

Un român despre care se crede că suferă de tulburări psihice a dat foc unei Biblii duminică, în timpul slujbei oficiate de Papă în piaţa San Pietro, dar a fost imobilizat şi arestat rapid, informează agenţia ANSA. Potrivit sursei citate, poliţiştii de la Vatican au eliberat zona şi l-au imobilizat pe bărbat. Nu s-au înregistrat răniţi. Autorităţile nu cunosc motivul acestui act. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a spus că este vorba despre un român, aflat în prezent în arest. (via Gazeta de Sud – 23 Octombrie 2011 » Vatican: Un roman a dat foc unei Biblii in timpul slujbei Papei)

– „Păi, asta ne mai lipsea! Va să zică, tot român de-al nostru!…” şopteşte Domnişoara Maricica. „Bine spunea părintele Eustaţiu la predică: Un om fără religie este ca un peşte fără bicicletă.”

Nimic despre Huidu

Ştii ceva, Şerbane? Mă doare-n cot de acrobaţiile tale existenţiale! Şi mă doare tot acolo de regretele tale şi de părerile tale de rău! Ai omorât 3 (trei) oameni, omule!

Mă hotărâsem să nu scriu nimic aici despre accidentul pe care cu siguranţă ar trebui să ţi-l asumi în întregime, omule de televiziune şi „formatorule de opinie”, cârcotaşul nostru naţional! Mai ales că, în fond, povestea e simplă: o maşină mare cât o sufragerie intră pe contrasens (din motive nelămurite încă), se loveşte frontal cu alta mai mică, mor trei oameni în cea din urmă şi scapă nevătămaţi toţi cei aflaţi în dihania cea mare. Complicaţia apare din faptul că maşina transformată în pluton de execuţie ad-hoc era condusă tocmai de tine. Dar, pînă la urmă, cine eşti matale? E adevărat că, pe la începuturile „hronicii” tale, ţi-am urmărit un timp cîrcotelile, dar am renunţat, sastisit de repetitivitatea miştocărelilor care îi făceau subiectul. În consecinţă, pot spune că nu te cunosc. Şi e sigur că nici tu nu mă cunoşti, aşa că – din acest punct de vedere – suntem chit.

Dar, Şerbănele, după ştirea că drumul spre Braşov, unde urma să te întâlneşti cu procurorii, l-ai parcurs în maşina condusă de data asta de frate-tu Vlad cu 200 km/oră (http://goo.gl/pXYyD) în timp ce tu erai pe scaunul din dreapta şoferului, eu cred şi scriu aici că aparţii speciei mitocanilor agresivi şi a ţoapelor, „rinocerilor” lui Cristian Tudor Popescu. S-a dovedit încă odată că derbedeii şi cocalarii sunt o specie a cărei consecvenţă în comportament ar merita admirată. Dacă s-ar pune în slujba unei cauze nu nobile, dar încadrate în normalitatea cotidianului. E adevărat ? Dacă e aşa, însemnează că, pe lîngă lipsa de educaţie, mai ai şi serioase probleme la bibilica creieraşului…

Citez dintr-un articol de Andrei Pleşu, intitulat ” Ce nu aduc banii”:

Banii nu aduc automat bun-simţ, bună-cuviinţă, bun-gust. Îmbogăţitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbeşte golăneşte şi se îmbracă, mai întotdeauna, ca o ţoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Cînd e amabil sau „modest”, o face demonstrativ, „patronizing”, de foarte sus. Îţi arată, la o adică, faţa lui „umană”, subteranele lui de „băiat de comitet”. Uneori are veleităţi culturale: îţi trânteşte câte un citat fin, invocă, vag plictisit, câte o carte la modă.

Şerbănele taică, despre ce aţi discutat voi, ca fraţii, pe drumul spre Braşov? Cum aţi comentat voi, băieţii de băieţi care sunteţi, viteza şi depăşirile tupeiste? Şi cum v-aţi simţit şi cum v-aţi privit şi ce v-aţi spus voi între voi, golanilor, când aţi trecut, ca vântul şi ca gândul, pe lângă locul accidentului „tău”?

Încheie tot Andrei Pleşu:

Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea”. Tot  restul, tot ce face valoarea şi sensul unei vieţi, vine pe alte căi, cu alte mijloace. Sau nu vine. Dar, în orice caz, nu i se poate plăti contravaloarea în bani.

La gura sobei…

Ghicitoare: „Albă şi sulemenită/Cînd urîtă, cînd iubită/Vara nu vor să mă vadă/Iarna toţi mă-mbrăţişează…”

Balcic 2011

Rîmnicul şi Isisul

„Omul de afaceri Nicolae Sofianu a promis că în curtea Centrului Expoziţional Troianu, sculptorul Paul Popescu va construi cea mai mare statuie a zeiţei egiptene Isis din Europa, care va avea în jur de 14 metri. Sculptura va fi amplasată în curtea Centrului, unde mai există, din câte am aflat, o replică mai mică a zeiţei, care atinge un metru. Desăvârşirea operei de artă va dura peste trei ani şi se anunţă a fi un produs artistic spectaculos. (…) Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu are un cult centralizat într-o zonă anume.” (via Nicolae Sofianu va avea cea mai înaltă Isis din Europa | Vocea Valcii – 6 octombrie 2011)

Nu mă lăsaţi! Ciupiţi-mă, călcaţi-mă pe pantof sau daţi-mi o castană, ca să mă trezesc!

La început am crezut că nu citesc eu bine: poate că nu este vorba de Isis, ci de Ibis sau Isus… Ceea ce tot ar fi comportat discuţii dar, oricum, s-ar fi plecat de la o temă cît de cît logică. Recitind am înţeles însă că tocmai zeiţa egipteană este subiectul unui nou monument ce va apărea peste trei ani în Rîmnicul Vîlcea!

Pe lîngă „Piramidele” de pe Valea Stăncioiului (monumente ale naturii aflate la cîţiva kilometri, în cartierul Goranu), Isis îşi găseşte locul meritat în Rîmnicul Vîlcea… Iar în compania „monumentelor” pietroase, incitante şi diforme din mai toate giratoriile oraşului, ideea apariţiei unei statui cu asemenea subiect nu ne mai miră. Doar ne stupefiază. În sfîrşit, Rîmnicul îşi va găsi identitatea: statuia unei zeiţe egiptene la Rîureni! Vorba lui Bulă: „Asta ne mai lipsea!” Adio Statuia Independenţei, adio Parcul Zăvoi, adio Mircea cel Bătrîn! Dragă Isis, bine ai venit!

Fac precizarea că nu am nimic personal nici cu Egiptul, nici cu Mubarak, nici cu Delta Nilului, nici cu Isis. Îmi pun doar o singură întrebare: cum funcţionează gîndirea cuiva care se hotărăşte dintr-odată să ridice un monument închinat unei zeităţi egiptene într-o vatră de istorie a României? Răspunsul poate fi găsit doar în dorinţa obsesivă a cuiva de a deveni un Mecena local. Dorinţă care unora ne poate îmbîrliga cărările minţii.

Domnule Sofianu, arta de a face bani este doar o expresie. Ea nu aşează în niciun caz mercantilismul, dorinţa de a face bani, afacerile (mai mult sau mai puţin curate) în rîndul artelor frumoase. Vă amintiţi de unul dintre miliardarii de carton apăruţi după 89 care şi-a construit un turn Eiffel şi un Dallas pe terenurile Bărăganului proprietate personală, încîntat de realizare? O fi vreo diferenţă? Om fi mers noi înainte, măcar în acest domeniu, în aceşti ultimi 20 de ani?

Eu tot mai nădăjduiesc că totul este o glumă sau o informaţie falsă. Vă rog, spuneţi-mi că-i aşa! Pentru că nu este vorba numai despre cîţiva pitici de grădină pe care domnul Sofianu ar putea să şi-i împrăştie peste tot în curtea casei, după voia, banii şi muşchii domniei sale!

PS – În altă ordine de idei şi pentru cine nu realizează amploarea monumentului, fac precizarea că un bloc cu patru etaje are doar 11 metri, cu vreo trei metri mai mic deci Isis-ul preconizat! Oare nu cumva o fi nevoie şi de o autorizaţie de construcţie bazată pe un studiu de amplasament pentru o construcţie de asemenea dimensiuni? Sau chiar de un aviz al Ministerului Culturii?

Coborîrea din copac

Nicolae Steinhardt povesteşte în Jurnalul fericirii:

„Marele pictor şi autenticul boier Theodor Pallady obişnuia să dejuneze în oras: la Jockey Club, la Dobrică pe Aurel Vlaicu ori la restaurantul din Buzeşti, ţinut de Mişu, fostul bucătar al Automobil Clubului.
În Buzeşti, pe vreme caldă, Pallady mânca odată în grădină, având carnetul de schiţe în faţă. La o masă alăturată un tip tânăr, solid, cu păr creţ, barbete, haină cu umerii vătuiţi, cămaşă violet şi cravată galbenă.
Lângă el o coardă, expresivă. Pallady o desenează.
Tipul, enervat (făcut?), se ridică şi se propteşte în faţa artistului.
— Cum de îndrăzneşti s-o fixezi pe doamna şi s-o pictezi? Pallady mormăie un răspuns vag politicos şi explicativ, apoi tace. Tipul stăruie şi, împins de tăcerea şi bătrâneţea interlocutorului, trece pe alt registru:
— Ia ascultă, porc bătrân…
Pallady, şaptezeci şi cinci de ani, fost elev al unei celebre şcoale de box de la Paris, îşi pune carnetul pe masă, nu-şi suflecă mânecile, se scoală agale şi-i arde vlăjganului un uppercut care-l trânteste peste o masă învecinată.
Ce păcat că n-are cine si cum afla.
(Mai întâi să coboare din copaci. Pe urmă om sta si de vorbă.)”

La început poţi crede, în siajul Ecclesiastului, că nu e nimic nou sub soare. Non nova, sed nove. Coardele, expresive sau nu, populau şi în alte vremuri localurile, însoţite de tipi tineri (unii chiar în cămaşă violet şi cravată galbenă!). Mitocani irascibili, cu circumvoluţiunile netede ca o frunză de alun, se găseau şi pe atunci. Poate doar numărul bătrînilor mîncînd liniştiţi la restaurant s-a redus drastic în ultimii ani. Dar asta-i altă poveste.

Hai să fim de acord că imaginea uşor neaşteptată a bătrînului pictor aplicînd o corecţie meritată unei violete şi violente obrăznicături îţi dă o oarecare satisfacţie şi, de ce nu, speranţă. Pentru că scena de mai sus explică într-un fel pentru ce coborîrea din copac a cimpanzeilor se făcea altădată cu oarecare precauţie şi reţinere. Ei intrau într-o altă lume la ale cărei reguli erau siliţi să se alinieze, fără să încerce a le schimba samavolnic. În societate te scoborai din copac, carevasăzică, numai acceptîndu-i necondiţionat legile de orice fel. Fie că îţi plăceau, fie că nu. Dacă nu te simţeai în stare de un asemenea efort, aveai de ales. Fie rămîneai pe craca ta, fie îţi asumai riscurile punerii la punct, la locul tău meritat şi urît mirositor. Pentru că în vremurile acelea chiar şi artiştii erau mai pricepuţi şi mai sprinteni la dat cu pumnul atunci cînd dădeau piept cu derapajele bunul-simţ!

Cu siguranţă, campionii civilizaţiei pot critica reacţia. „Fără violenţă!” ar spune ei. Eu zic altceva: că nu poţi combate agresiunea fizică a gherţoiului numai cu texte din Kant şi buchete de flori primăvăratece. Uneori eşti obligat să mai rupi şi cîte-o masă!…

Veşti bune de la Rîmnic

Castanii roşii de pe bulevardul Tudor Vladimirescu din municipiul Râmnicu Vâlcea au înflorit, în al treilea an consecutiv, la început de octombrie, fenomen cauzat de temperaturile din 2011 similare celor din primăvară.

„Este o păcăleală a naturii. Nu sunt singurii arbori care dau în floare la început de toamnă. Salcâmul este cunoscut pentru un asemenea fenomen. Temperaturile de afară sunt similare cu cele din primăvară atunci când de regulă castanii înfloresc. În acest an şi pentru Râmnic septembrie a fost destul de călduros, fapt ce i-a păcălit, să spunem aşa, pe aceşti copaci. Cert este faptul că florile nu vor ajunge la maturitate şi nu vor da fructe, dar este un spectacol frumos al naturii”, a declarat, biologul Gheorghe Ploaie.

Potrivit acestuia, vor exista şi flori care vor avea o a doua înflorire în luna octombrie dacă temperaturile nu vor începe să scadă. (via Curierul de Râmnic – Mai mulţi castani roşii  de pe bulevard)