Apărut încă din anul 1953, Speedy Gonzales este un şoricel din serialul de desene animate creat de Warner Brother, Looney Tunes şi Merrie Melodies. Principalele caracteristici ale lui Speedy sînt abilitatea sa de a fugi foarte repede şi aceea de a apărea pe neaşteptate oriunde şi în orice situaţie.
În sfîrşit, Speedy Gonzales s-a reîncarnat cu succes şi pe la noi în cîteva personaje TV, comentatori logoreici mereu dispuşi să-şi dea cu părerea asupra oricărui subiect. Perioada dinaintea campaniilor electorale este ca un an ploios, prielnic recoltelor bogate. Atunci se înmulţesc pricepuţii în toate, atunci se formează atoateştiutorii autohtoni şi specialiştii în vînare de vînt. Strălucitori pentru scurt timp în mai toate emisiunile posibile, mulţi au dispărut ca şi cum n-ar fi fost vreodată şi nimeni nu le duce lipsa. Însă alţii au rămas consecvent lipiţi de micile ecrane şi ne fericesc mai departe cu prezenţa şi ideile lor.
Politică internă, politică externă, cancanuri, sfaturi despre divorţuri sau creşterea viermilor de mătase, opinii despre cumpărături şi despre succesiunea la tronul Marii Britanii, agro-turism şi eco-agricultură, modă, avioane de vînătoare, piţiponceală în cluburi, muzica generaţiilor de azi şi de ieri, educaţie, nimic nu îi este străin. Se poate pronunţa asupra oricărui subiect cu aceeaşi nonşalanţă. Dublată de un permanent zîmbet exprimînd „Sînteţi nişte caraghioşi incompetenţi… Să vă spun eu cum stă chestia!…” Oricare chestie! Şi ne spune ea şi ne lămureşte! De mult timp aşteptaţi, Leonardo da Vinci, Einstein şi Pico de la Mirandola s-au reîncarnat în spectaculoasa doamnă Tatoiu!
Mi-o imaginez amuşinînd pe la porţile studiourilor, aşteptînd redactorii pe coridoare, abordînd tenace realizatorii de emisiuni, telefonînd insistent oriunde ar putea face rost de o apariţie „pe sticlă”. Eu cred că se cîştigă ceva bani din activitatea asta de „dătător cu părerea”. Pentru că altfel e greu de explicat prezenţa copleşitoare a stimatei doamne profesoare, peste tot, pe toate canalele, trăgînd în orice problemă din toate poziţiile posibile!
Şi mă întreb, în scurtele momente în care mai pot aprecia cu civilitate apariţiile necontenite ale doamnei, dacă dînsa nu are şi alte treburi de la care o reţinem noi, telespectatorii, şi dacă nu are vreun soţ care să-i şoptească seara, înainte de culcare: „Mai stai şi tu femeie pe-acasă că avem de pus murături!” sau dacă nu are pe undeva un copil cu care să mai schimbe o vorbă (în calitatea de mamă, calitate pe care o afirmă tenace peste tot)?
Nu, e clar că nu are! Doamna Tatoiu are numai opinii de neclintit! Pe care, cu sadism, ni le împărtăşeşte mereu şi nouă, celor neştiutori!
Merci beaucoup, madame! A se slăbi!
cristian dinulescu 