Domnişoarei Maricica îi plouă în gură: şuviţele subţiri de cartofi se zbat în uleiul care sfîrîie-n tigaie împroşcînd în tot apartamentul un parfum apetisant de prăjeală.
„Azi dimineaţă pe la 7.30 mă întrebam dacă a avut vreun sens acceptarea noastră în UE. Să fie clar: am zis „acceptarea”, nu „intrarea”. Pe la 7.45 am găsit şi răspunsul: Nu.” mormăie ea amestecînd cartofii aurii cu lopăţica de inox. „Adică nouă ne-a cam plăcut dar nu cred că Europa a făcut o afacere prea bună legîndu-se la cap cu noi, aspect pe care ea l-a sesizat cam repejor şi cam tîrzior.”
O picătură mică şi obraznică de ulei încins o atinge pe încheietura mîinii. „Raţ’ai dracu’ cu Europa voastră cu tot!” spune ea cu voce tare şi se grăbeşte spre chiuvetă să dea cu apă rece pe locul atins. Eroare: apa rece nu curge! Este întreruptă, pentru că azi iar se curăţă subsolul blocului şi se scoate apa jegoasă, pentru a treia oară anul ăsta!
De unde se vede încă odată că apropierea de Franţa şi Germania nu îţi curăţă căcatul din subsol!
cristian dinulescu 