RE (4):

To: Post by eMail WordPress

Reclame

Fw (5): arh.Cristian Dinulescu

Mai există un spirit al locului la Râmnic?

Un articol apărut de curând în Râmnicu Vâlcea Week (Cum a ajuns Râmnicu Vâlcea un oraş al mediocrităţii, al prostului gust şi al corupţiei?) a reuşit să mă pună într-o nedorită stare de inconfort şi nemulţumire. Nu prin calitatea scriiturii, ci pentru modul brutal în care ne aşterne în faţă evoluţia unui oraş aflat, acum mai mult ca oricând, în cumpănă.

Pe scurt, până prin anul 1965, Râmnicu Vâlcea era un orăşel care nu depăşea 40 de mii de suflete, cu un nucleu frumos de râmniceni de tradiţie, un târg care intrase în era modernizării la finele secolului XIX. Avea un farmec mai degrabă aristocrat, nu burghez, existau case frumoase cu grădini, pe care le descrie admirabil Mateescu în căţile sale. Oraşul era suficient, avea lume bună şi foarte puţină lumea rea. Oamenii se respectau, se înrudeau între ei, proveneau din boiernaşi, aveau stil şi bun gust. Războiul odată terminat, a găsit oraşul încremenit în micile lui poveşti sociale, de amor sau întâmplări provinciale cu parfum de epocă. Era un oraş cald, molcom, o oază de linişte. Ceea ce îi dăduse şi un renume de oraş al pensionarilor. Cel mai important lucru este că oraşul avea un echilibru socio-profesional.

Râmnicul îşi definise un profil de care era mândru şi din care nu îşi propunea să evadeze. Se trăia într-un spirit al locului. Oamenii acceptau cu mulţumire (şi poate cu oarecare patriotism local) viaţa molcomă, de care cred că erau mulţumiţi.

Existând peste tot în lume, spiritul locului este compus din totalitatea elementelor fizice şi spirituale care conferǎ unui anumit loc sens, valoare, emoţie şi mister. El aduce laolaltă elemente materiale (situri, peisaje, construcţii, drumuri, obiecte) şi imateriale (memorie, povestiri orale, documente scrise, ritualuri, festivaluri, meserii, cunoştinţe tradiţionale, valori, texturi, culori, parfumuri), creând motivele pentru a fi mândru că aparţii unui anumit mediu. Că ai rostul tău în acel loc.

Dezastrul a pornit odată cu industrializarea. Peste oraşul boem şi liniştit, în care fiecare râmnicean îşi ştia rostul lui, a venit brusc un tăvălug.

(…)

S-a produs mutaţia, cei nou veniţi erau în mare parte oameni slabi cultural, cu apucături de cavernă, care imediat au pus stăpânire pe oraş. Au apărut derbedeii de cartier, muncitorimea care umplea cârciumile când se lua chenzina, o starea agresivă care a dus efectiv la desfiinţarea completă a acestui frumos oraş cândva.”

Să nu ne mai amăgim: cei 70-80000 de nou-veniţi n-au lăsat nicio şansă celor 30000 de „băştinaşi”. Strămutările şi demolările clădirilor identitare au contribuit şi ele la ştergerea memoriei locale. Şi atunci, prin anii ’70, spiritul locului, bătrân şi obosit şi resemnat, a părăsit Râmnicul şi s-a retras să moară în alte locuri numai de el ştiute.

„Anul 1989  a suprins Râmnicul la peste 100 de mii de suflete, dar esenţa era complet diluată. Deja aveam noi generaţii de tineri, născuţi aici, fiii şi fiicele primilor muncitori sau primilor tribali care ajunseseră în oraş. Era evident că nu aveau un ADN urban şi nici o educaţie de aceea, de salon, ci de bodegă. Din această spumă au apărut apoi marile snobisme de astăzi, multitudinea de ipocriţi, de fuduli, de şmecheri, mediocritate care ne conduce destinele. Generaţia tânără a anilor 90 a creat o alta, mult mai deficitară în educaţie şi care azi este şi mai goală de conţinut.

(…)

Capitalismul a fost greu perceput aici, unde jumătate din populaţie fusese adusă la oraş de „binefacerile comunismului”. Cum să-şi renege aceşti oameni exact binefăcătorii. Nu au înţeles nimic din revoluţia din 89, iar copii lor s-au adaptat şi au încercat cu o educaţie precară să-şi facă loc prin noua ordine. Cum? Prin oportunism, prin înşelăciune, prin şmecherie… De aceea azi vârfurile tuturor domeniilor sunt conduse de ei.”

Tristă concluzie. Care explică corect situaţia comunităţii existente, lipsită de coagulare, lipsită de coerenţă şi de respect pentru locurile pe care le calcă. Inertă şi nepăsătoare la tot ce se întâmplă dincolo de gardul casei sau de zidurile apartamentului.

Dacă nu se reconstituie un nou spirit al Râmnicului, oraşul va evolua spre o simplă adunare de suflete, ceată de zombie umblând de colo-colo în căutarea veşnică şi improbabilă a unei identităţi.

Aceasta nu se va face prin cenacluri plângăcioase, nici prin amintiri depănate la o cafea, nici cu procesiuni care seamănă tot mai mult cu bâlciurile duminicale.

Mi se pare că, numai sub ramurile culturii adevărate, se mai poate reveni la spiritul locului, la spiritul unui nou Râmnic şi a unei reale şi funcţionale comunităţi locale.

Dar mi-e teamă că semnele care se arată nu prevestesc nimic bun.

Prețioasele ridicole

Un articol prea elegant! Şi nu a trecut decât o săptămână de eurocampanie…

Blogul lui Teacă

Campania asta are toate șansele să devină cea mai caraghioasă, neghioabă, rizibilă, haioasă și cum mai vreți, din istoria recentă. Măcar din ultimul deceniu. Cel puțin doi actori ies în evidență prin îndîrjirea stupidă cu care vor să rupă cortina. Nu știi ce să alegi: Ponta în bărcuța trasă de pompieri printr-o băltoacă de-o palmă, urmînd o altă barcă, plină ochi cu reporteri frenetici, sau Udrea sărind cu parașuta, eveniment comentat în direct, cu ochi umezi, de însuși mentorul său politic. Băsescu, pentru cei care au fost în comă în ultimii 10 ani.

Atîtea poante, glumițe și miștocăreli suculente n-am mai văzut pe forumuri de multă vreme. E bine. Chiar îmi place. Parcă-mi revin, parcă respir, după ce mă umplusem o vreme de lehamite. I am back! Ia să vedem, ce-avem azi? Păi, asta e, îi avem pe aceiași doi caraghioși, cîndva în mare prieteșug.

Mai întîi, nelipsita Nuți, scălîmbăindu-se…

Vezi articolul original 61 de cuvinte mai mult

Sa gatim in pasi de dans

Amicul lui Voiculescu Dan , persoana fizica C.A.P.Tariceanu nu a fost in stare sa puna de-un partid, dar s-ar visa presedinte

După ultimul (?) razboi, un demnitar sovietic îi spunea unui demnitar român: „Nu putem noi fabrica atâtea topoare la câte cozi de topor găsim la voi în ţară!” De data asta poţi să nu fii de acord cu ruşii?

Politica ta

tariceanu voiculescu gadea antena 3 In lipsa a altceva mai bun de facut,  C.A.P.Tariceanu-cel-fara-de-partid s-a dus la spa-ul pastorului Gadea, de altfel un excelent spalator de morti.
Acum, serios vorbind, chiar daca nu-s o doamna de varsta a doua careia sa i se emotioneze sincer cand il vede, as putea incerca sa-l cred pe Călin Constantin Anton. Din pacate pentru el, mi-e imposibil, nu-mi plac fricosii mincinosi ( dar  iata cat de logica e noua lui prietenie lui cu Ponta, cine se aseamana… )
A plecat de capul lui din PNL, nu l-a urmat nici macar Iliesiu, acum vine si spune ca din PLR s-a ales praful, ca nu vrea el sa-si faca partid ca sa nu faca rau PNL, face o platforma .
S-a dus cu caciula in manuta la PSD, l-au facut socialistii al doilea om in stat pe persoana fizica, acum se viseaza presedinte.
Nu in ultinul rand, de ce nu e credibila tanara speranta de 62…

Vezi articolul original 287 de cuvinte mai mult

Cand prostia (ta) doare pe altul

EuroScepticus

       O cunosti pe Georgiana Ghegeliu?

       Nu conteaza! Ceea ce trebuie sa stii este caii vom plati un milion de euro! Eu, tu, el, noi, toti. Din taxele si impozitele noastre!Ii vom plati un milion de euro pentru ca, intr-o zi de iarna, indolenta si incompetenta  unor functionarasi (pe care de asemenea ii platim luna de luna) au transformat-o intr-un handicapat. E mult, e putin? Nu pot aprecia si nici tu nu poti, nu e bratul tau, nu e viata ta. Te poti pune, insa, in locul ei. Are tot dreptul sa fie despagubitapentru ca giram cu votul nostru niste jeguri de politicieni care promoveaza incompetenti si indolenti in sistem. Iar incompetenta si indolenta lor lovesc adanc  in unii dintre noi si indirect in ceilalti!

        Sa va fie clar :EU NU am votat pentru ca domnisoara sa isi piarda bratul!NU am votat…

Vezi articolul original 374 de cuvinte mai mult

Papa Francisc si delegatia lui dottore Ponta – poza de colectie

Dragă Victoraş, da’cine-i domnul îmbrăcat în alb?

Politica ta

papa francisc victor ponta daciana rovana  ponta

Remarcam expresivitatea fizionomiilor din foto
Rovana mai are putin si plezneste din cauza importantei momentului, Corlatean purtand niste eleganti pantaloni-burlan sifonati se uita pe pereti, Viorel Victor si Daciana Ponta par fericiti ca au mai bifat o poza alaturi de un Papa care pare arata vag sictirit, Corina Cretu e imbracata cu o jantilica cel putin hazlie probabil credea ca se merge la Colin Powell, in fine, Cazaban pare a fi handicapat saracul, adica fara maini.
romania tv ponta vatican oprescuCa desert, Ponta TV il vede pe undeva pe acolo si pe Oprescu, ceea ce personal  imi scapa
Veselie mare si antren, guvernarea sociologica-mass-media continua
De maine incolo, vom avea o panarama de executiv de mai mare dragul. Tineti aproape.

Vezi articolul original

USL şi terapia despărţirii

„Avem socri, veri, naşi, fini, coterii şi cârdăşii suprapopulate, un adevărat balamuc politico-erotic din care nesatisfăcut rămâne doar cetăţeanul veşnic turmentat.”
Nu se rupe, nu se-ndoaie, la căldură nu se-nmoaie! Păi, dacă ne-am cumpărat bilete la circ la ultimele alegeri, să rămânem acum, când dă firul ierbii, fără spectacol?!… Şi oricum, dacă o fi să fie, la înghesuiala de la garderobă vor rămâne mulţi fără paltoane, ceea ce nu se cuvine! Apropo, pe Nelu Iliescu l-o fi întrebat cineva ceva?…

Ciprian Blidaru

Pentru ca electoratul USL să nu facă febră musculară în urma ruperii bruşte a alianţei e nevoie de exerciţii pregătitoare, astfel încât în momentul anunţului oficial al rupturii, reacţia electoratului USL să fie una previzibilă. În consecinţă, nici dezamăgirea nu va mai fi aşa de mare. Pentru că e clar pentru toată lumea, ruperea USL înseamnă un eşec politic răsunător.

Tot ce vor membrii coaliţiei e că ruptura să nu fie la fel de răsunătoare, precum a fost triumfalista simbioză plină de clorofilă politică. De asta sunt şanse mari ca să asistăm doar la încă un episod din terapia despărţirii aplicată electoratului. Şi-n politică despărţirile trebuie pregătite, nu doar în cuplu. Cu mici cedări, şchiopătând de-a binelea, alianţa tot trebuie să o mai ducă măcar până la europarlamentare. Ar fi lipsit de logică, ca după aproape jumătate de an de dat la gioale, finalitatea să nu fie ruptura.

Asta ar…

Vezi articolul original 314 cuvinte mai mult

O întrebare parșivă pe zi : vorba e, eu alegător… eu…apropritar, eu pentru cine votez ?

Întrebarea ca întrebarea, nasol răspunsul!…

Politica ta

caragiale, cetateanul turmentat Ponta – PSD ? Prea mincinos, prea corupti, prea multi traseisti
Antonescu – PNL ? Prea absent, prea jemanfisisti, prea rupti de realitate
Blaga – PDL ? Prea uzat, prea basisti, prea murdariti de propria guvernare
Udrea – PMP ? Prea normal la creier ca sa fac vreodata asa ceva
Restul ? Prea invizibili. Altcineva ? N-avem.
Dati-mi un candidat si rastorn clasa politica, ar zice azi Arhimede

Vezi articolul original