„Românii simt nevoia să îşi şteargă trecutul pentru că sunt complexaţi şi pentru că nu l-au cunoscut niciodată. Noi suntem un popor foarte genuin în fond, suntem un popor tânăr, o populaţie veche, dar care nu ştie să meargă în două picioare, încă mergem târâş. Există un teritoriu, iar teritoriul ăsta curge în timp, e populat de indivizi, indivizii au conştiinţe, voinţe, credinţe. Dacă acestea nu se întâlnesc undeva, niciodată n-o să avem un popor, o să avem populaţii, dar popor nu. Problema este o conştiinţă colectivă, autentică. Adică: ce-i în credinţa mea să fie şi-n a ta, să credem toţi acelaşi lucru. Noi suntem aici tot felul de adunături, ne adună unii şi alţii ca pe oi, stăm grămadă că suntem încercuiţi, dar nu stăm grămadă pentru că avem o coeziune moleculară între noi. Dacă noi nu credem în acelaşi lucru care să ne unească suntem doar o turmă, o populaţie care în funcţie de vremuri îşi însuşeşte un stăpân care vine de obicei cu bâta şi apoi vine şi-ţi dă o credinţă- care de obicei e o păcăleală.”
Ştiam despre Florin Codre că este autorul statuii lui Carol I din Piaţa Revoluţiei. Dar nu ştiam că are două mari iubiri: sculptura şi caii, că a fost cascador şi că a realizat primul film românesc din iniţiativă particulară după 1989 – „Şobolanii roşii”.
Şi mai vorbeşte maestrul ceva. Cu care eu – deşi nu-mi face plăcere – parcă aş fi iar de acord.
„De la Decebal încoace teritoriul ăsta duce lipsă de bărbaţi adevăraţi. Avem doar şoareci de bibliotecă care vin să înnebunească lumea cu citatele altora.”
cristian dinulescu 