Profesii liberale

 

Am dat întâmplător, pe blogul personal al domnului Gheorghe Smeoreanu, peste un articol (Ca la bordel) care m-a pus pe gânduri. Şi din care îmi permit să reproduc câteva pasaje:

„Ați văzut ziarist în Argeș și Vâlcea pe care oamenii politici să îl respecte, să îi caute prezența, să-l consulte în chestiuni care țin de viața publică ?

Nu există, pentru ei, suntem niște persoane nefrecventabile.

(…) presa locală e obligată să se prostitueze lăsându-se regulată de cei care plătesc, ca la bordel.

(…) Ziariștii mai buni, cu o oarecare vechime și experiență, par a avea un alt statut. Să zâmbim. Ei nu sunt obligați să meargă pe centură, prestează la apartament, unde sticla de vin și friptura pot fi servite civilizat.

Asta este situația și, la urma urmei, noi am vrut-o, considerându-ne suficient de frumoși și de deștepți încât să nu practicăm un job care presupune program și sarcini precise, ierarhie și rigoare. Oare, nu tot din aceste pricini se apucă de cea mai veche meserie și unele fete ?

Așa stând lucrurile, să nu ne lamentăm. Politicienii nu sunt familia noastră, ci doar niște clienți pe care îi satisfacem mai mult sau mai puțin.”

Vă propun un exerciţiu.

Înlocuiţi în text cuvântul „ziarist” cu „arhitect”, „presă” cu „arhitectură” şi poate veţi înţelege mai bine poziţia în societate şi în general, în viaţa publică, a practicantului unei blestemate „profesii liberale” (ziarist, arhitect, etc) într-un oraş de provincie din România.

Şi pentru ce, în această categorie, mai pot fi cuprinse – fără reţinere sau falsă pudibonderie – şi curvele.

Reclame

Schizofrenizarea prin mass-media

massmedia

Este de notorietate ușurința cu care mass-media poate influența judecățile de valoare și alegerile pe care oamenii le fac sau deciziile pe care ei le pot lua. Din lipsă de profesionalism sau din veşnica foame după profitul imediat, această uşurinţă, atât de prost înţeleasă, a fost redusă la acerba goană după rating/tiraj ca unice măsuri ale valorii emiţătorului de informaţie.

Academicianul Solomon Marcus ne atrăgea de curând atenţia asupra pericolului „schizofrenizării” poporului român prin omorârea treptată a culturii naţionale însoţită de deformarea scării valorilor.

Cu îndreptăţire, primele vinovate de această „schizofrenizare” (care sunt aduse în discuţie fără a fi, din nefericire, şi singurele) sunt canalele media: televiziunile, presa scrisă şi vorbită, radioul, internetul.

După „breaking-news”-uri, alarmante şi repetitive până la saturaţie, care se reduc la prezentarea zilnică şi insistentă de crime mai mult sau mai puţin odioase, de catastrofe, calamităţi sau explozii mai mari sau mai mici, de accidente rutiere sau nu, se trece într-o a doua etapă la promovarea susţinută a unor personaje analfabete şi moral detestabile. În a treia etapă (şi ultima) ni se umplu ecranele/paginile cu subiectuţe minore ca, de exemplu, operaţiile estetice ale vreunei „dive” sau horoscopurile însăilate de bunica pe măsuţa din sufragerie. În aceste condiţii, se întreabă venerabilul academician, unde mai rămâne loc pentru cultură?

Poate va veni o vreme în care cei care ne păstoresc vor înţelege că învăţământul, cultura şi sănătatea sunt şi trebuie tratate, oricât ar fi de greu, ca probleme de siguranţă naţională!

Elena Udrea pe „covertă”

Vuieşte presa, domnule! România întreagă este toată în fierbere, ca mustul!

Referendumul „uite-l-nu-i” din Grecia falimentară, recensământul ” CNP dus-întors”, piruetele graţioase ale „patinatorului” Piedone? Paşii pufoşi ai lui Mircea Sandu & Mitică Dragomir pe culoarele DNA-ului? Brusca atracţie a lui Liviu Vârciu al nostru pentru Andreea Mantea a noastră? Vizita lui Mirciulică Geoană în America sau Haloinul autohtonizat prin toate cluburile de fiţe? Să fim noi serioşi! Zero barat! Chix! Toate astea sunt doar nişte aiureli lipsite de conţinut pe lângă evenimentul lunii noiembrie: Elena Udrea fotografiată în Tabu, sub formă de Cleopatra, Eva Peron, Jackie Kennedy, Margaret Thatcher şi Madonna. (Am înţeles că Elena Ceauşescu şi Lady Gaga lipsesc datorită crizei economiei mondiale!)

Elena Udrea

Aşadar, sunt nevoit să recunosc cu mâna pe inimă (pe ce altceva?) că nu citesc revista Tabu. Mă număr deci şi eu printre cei zece-doisprezece români care nu au văzut fotografiile în cauză ale doamnei ministru. Da, ştiu că este de necrezut dar acesta este adevărul gol-goluţ (dacă mă pot exprima astfel în contextul dat)!

Deşi horoscopul îmi spunea că Săgetătorilor le merge totul strună în această perioadă, iată că nu-i chiar aşa: a trebuit să constat încă o lacună a culturii mele celei mai generale… Lovitura de presă dată de revista mai sus menţionată nu m-a atins, glonţul ei full-color şi foşnitor mi-a trecut doar pe la ureche, spre ruşinea mea!

Mă bazez pe faptul că greşeala recunoscută este pe jumătate iertată. Îmi iau angajamentul că, începând cu luna decembrie a acestui an, voi studia conştiincios paginile revistei Tabu, aşteptând cu nesaţ pictorialele cu Zoe Petre, Aura Vasile, Mitzura Arghezi şi, nu în ultimul rând, pe acela cu Monica Tatoiu! Iar dacă doamna ministru va avea dorinţa şi bunăvoinţa să repete figura, norocul ne-ar surâde dintr-un nou pictorial, asezonată de această dată, pe altă „covertă”, sub formă de Decebal sau, de ce nu, Traian…

P.S. – Să fi fost această apariţie cadoul făcut preşedintelui cu ocazia celor 60 de ani de viaţă? La mulţi ani, domnule preşedinte, şi răsfoire plăcută!

Declaraţia de presă a presei

Ca urmare a faptului că naşul Roibu  – directorul Oltchim – mi-a plătit mie publicitate din banii destinaţi prin buget persoanelor cu handicap, eu, presa locală din Vîlcea, declar prin prezenta că sînt foarte handicapată. Aspect ce poate fi susţinut cu fermitate în faţa Inspecţiei Muncii de toţi cititorii care – prin faptul că mă mai bagă în seamă – dovedesc că sînt mai handicapaţi decît mine.

Solicit deci rampă de acces cu pantă sub 8% spre neuronul meu singuratic, în conformitate cu normativele în vigoare.

Totodată informez că  adunarea mea generală a acceptat participarea naşului Roibu la candidatura pentru funcţia de PDG a Societăţii Handicapaţilor Presari, externalizare a activităţii de preş din cadrul Combinatului Chimic Rm.Vîlcea.

Şi ce, ăia erau bani?