About 40% of the area of Hamburg, the second largest city in Germany, is made up of green areas, cemeteries, sports facilities, gardens, parks and squares. For the first time ever, the city has decided to unite them together via pedestrian and cycle routes. It’s all part of the “Green Network Plan,” which aims to eliminate the need for vehicles in Hamburg over the next 20 years.
According to city spokeswoman Angelika Fritsch, the project will help to turn the city into a one-of-a-kind, integrated system: “Other cities, including London, have green rings, but the green network will be unique in covering an area from the outskirts to the city centre. In 15 to 20 years you’ll be able to explore the city exclusively on bike and foot.”
(Quirk, Vanessa. „Hamburg’s Plan to Eliminate Cars in 20 Years” 07 Jan 2014. ArchDaily. Accessed 07 Jan 2014. <http://www.archdaily.com/?p=464394>)
„Au fost odată doi crai: unul se cheamă Olea şi altul Basarab. Aceşti doi crai nu se puteau înţelege între ei unde să aşeze oraşul Râmnic. Din ceartă s-au luat la bătaie. Olea îşiavea cetatea sa lângă Malul AIb, iară Basarab îşi avea pe a sa pe dealul Cetăţuiei. După ce-şi clădiră ei cetăţi trainice şi mari puseră fiecare înaintea cetăţii lui câte un semn; şi era învoiala că cui îi va cădea semnul jos, acela va fi învins şi oraşul nu se mai face în partea lui. Începu deci lupta între aceşti doi crai, care erau şi fraţi.”
Biserica Cetăţuia
„Ei se băteau din cetăţi, unul cu altul, cu tunuri de lemn. Olea când da cu tunul nu nimerea în semnul lui Basarab, că i se îngropa ghiuleaua în mal, fără să lovească. Basarab când da, lovea semnul lui Olea şi i-l dobora jos. Aceşti fraţi nu erau veşnic în duşmănie, ci numai când şi când. Când erau în pace, se plimbau şi tăinuiau unul cu altul, iară când nu se-nţelegeau, să ducea fiecare la cetate şi să luau la luptă.”
Malul Alb
(De-a stânga Oltului, înspre satul Fedeleşoiu, se întinde de-a lungul râului un lanţ de dealuri împădurite. La poalele dealului numit Punctul Cornet, pe o pantă dulce, se văd nişte ruini de zidiri pe o întindere cam de trei sferturi de pogon. Poporul numeşte locul acesta cu ruine Cetatea lui Olea.
În partea de nord, chiar dintre ruine, se ridică aproape perpendicular un vârf de deal care domină împrejurimile şi de unde se vede ca într-o căldare toată lunca Oltului, de la Curmătura Troianului şi până la Curmătura dinspre nord de la Gura-Văii. Acest vârf se cheamă Piscul lui Olea. Dacă din acest pisc mai mergi pe sprânceana dealurilor împădurite, vreo zece minute, întâlneşti în cale alte ruini şi urme de zgură şi se zice la Via Lipovanului. După alte vreo douăzeci de minute, tot spre nord mergând, ajungi deasupra Malului Alb. Aici, într-o spărtură, unde odată trebuie să fi fost uşă, intri într-o subterană săpată în calcarul dealului. Această subterană despărţită în două părţi printr-un perete tăiat tot în calcar, formează două încăperi cam de câte doi metri şi ceva fiecare, de înalte şi de largi. Acestei peşteri poporul îi zice Bisericuţa lui Olea.
Odată, pereţii subterani trebuie să fi fost bine neteziţi, ba se pare că pe unele locuri păstrau şi oarecari inscripţii; acum însă totul este scobit şi stricat de căutătorii de comori şi de păstori. Abia ici şi colo se mai păstrează petece din vechiul perete lustruit. Pe costişa dealurilor pe sub care pe vremuri pare să fi curs Oltul a fost săpat în calcar un drum ce trecea pe lângă aceste vechi locuinţe omeneşti. Pe la peşteră, unde terenul calcaros a fost mai tare, se cunoaşte bine dâra vechiului drum, pe o distanţă de vreo 200 metri.
Poporul spune că aici, în părţile acestea, cădeau curţile lui Olea, de care spun legendele şi că pe aici se întindeau moşiile lui. Cine va fi fost şi când va fi trăit acest senior românesc nu se poate şti. De s-ar face săpături prin ruini, peste cari zac copaci uriaşi, poate s-ar afla ceva.)
„Unde se crede să fi locuit Olea sau Basarab, rivalul lui Olea, nu se mai cunosc urmele. Probabil că pe ruinele vechii cetăţi s-au ridicat mai târziu biserica Cetăţuia, care e aşezată chiar în dreptul ruinelor Cetăţii lui Olea.”
Biserica Cetăţuia
„Olea şi Basarab mai târziu se apucară iară de luptă. Basarab, când a dat cu tunul, a dat jos de trei ori semnul lui Olea, aşa că Olea a fost bătut şi oraşul s-a clădit în partea lui Basarab, că el fusese biruitorul.”
(Sursa: „Legende Populare Româneşti”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990.)
„Odată cu înfiinţarea în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a tipografiei, Râmnicul s-a transformat treptat într-un centru de iradiere a culturii româneşti, prin intermediul cărţii, în toate ţinuturile locuite de români. Transformarea într-un important centru cultural a fost o necesitate istorică, raţiunea lui de a fi, raportându-se în primul rând la contactul cu Transilvania. Subordonarea românilor din Şcheii Braşovului şi Ţării Bârsei, Episcopiei de Râmnic a fost folosită de cărturarii de aici drept o cale oficială de sprijinire a luptei fraţilor de peste munţi.
Faptul că influenţa grecească la Râmnic a fost mai slabă decât în celelalte două centre vlădiceşti de la Bucureşti şi Buzău, a făcut cu putinţă ca activitatea cărturărească în limba română să cunoască aici o influenţă deosebită.”
„Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse foarte puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntîmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd “Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”. E o demagogie de mult pornită.” (Ileana Vulpescu)
Architects: Ultra Architects
Location: Poland
Architect In Charge: Marcin Kościuch, Tomasz Osięgłowski
Collaborators: Łukasz Piszczałka, Marta Perlik-Napierała
Area: 470 sqm
Year: 2013
Photographs: Jeremi Buczkowski
Each storey of a building acts different function. The open-plan ground floor is intended for daily home activities. First floor serves leisure and entertainment functions. It is divided into two sections: the bigger one, with a view for a sea, it’s owners’ private zone. It contains a small living room, bedroom, wardrobe and a bathroom. In the southern part of a floor there are situated three identical guest rooms with bathrooms. Basement accommodates storage and technical facilities as well as a swimming-pool.
James Taylor-Foster. „Arkitema Wins Competition for a Visitor Centre at Hammershus” 28 Nov 2013. ArchDaily. Accessed 28 Nov 2013. <http://www.archdaily.com/?p=452798>
"Frumuseţea va mântui lumea" (Dostoievski) „E multă frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât, pentru a o învinge, a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.” (Ernest Bernea)
"...caci nu putem ajunge la impacarea si la familiarizarea cu Dumnezeu pana ce nu ne intoarcem, sau mai bine zis pana ce nu intram in noi insine, pe cat ne este cu putinta" - Nichifor din Singuratate
cristian dinulescu 
