De vreo trei zile, pe trotuarul din faţa Spitalului Vechi s-a pripăşit Gică. E un psiho-cerşetor. Adică nu stă cu mîna întinsă, ci apelează la psihologia trecătorilor, vorbind fără oprire.
În prima zi, Gică s-a axat pe sentimentul nostalgico-patriotic al trecătorilor. Cu o voce plină de subtile inflexiuni reia, vreme de vreo două ore:
– Las’că vedeţi voi pe dracu’! L-aţi omorît pe Ceauşescu!
Nu cred că a reuşit să convingă prea multă lume. Pentru că ieri a schimbat textul:
– Mamaie (sau tanti, sau nene, după caz), dă-mi şi mie un leu!
– N-am.
– Dă-o naibii, n-ai şi matale un leu? Păi atunci eşti mai sărac(ă) decît mine!
Azi, Gică a renunţat la psihologie şi a devenit om de afaceri. Tricotează, aşezat pe soclul gardului. Nu ştiu ce anume are de gînd să producă dar e foarte preocupat de activitate. Andrelele îi merg repede, mişcările sînt precise şi, în ritmul ăsta, o să scoată vreun ciorap pînă spre prînz.
Mi se pare mie, sau Gică face mişto de noi şi ne povesteşte o micro-Românie pe dos?
cristian dinulescu 