Sunt zile care încep rău şi se termină la fel. Sau mai rău. Oh, prea-înţeleptule Murphy!
Viitorul editorial al meşterului Andrei Pleşu din “Dilema” de joi m-a perplexat iremediabil chiar de la răsăritul soarelui! Mărturisesc, aveam şi până acum oarece suspiciuni de pupincurism diafan sau o anume ocolire cu graţie a situaţiilor în care, ca intelectual şi cetăţean ce te afli, ai cam fi dator să îţi spui limpede părerea faţă de murdăria de pe pantofii prezidenţiali. De această dată, câtă vigoare şi stil, desfăşurate cu o iscusinţă de necontestat, pentru a-ţi da superior cu stângul în dreptul şi a te arăta oripilat de acţiunile nesăbuite ale hoardelor de aleşi ce intenţionează cu mârşăvie să-i dea un şut în cur Băsescului naţional!
Mai apoi, apariţia diafană a madamei Pora Basescophila pe micul ecran a pus capac la toate, mi-a stricat mai rău ziua şi m-a aruncat într-o stare de confuzie de care nu mă pot desprinde.
Mai cu seama că, doar cu câteva zeci de minute înainte, pe acelaşi ecran, finul (de la finesse, nu de la botez!) şi subţirele Mihai Razvan Ungureanu (MRU pentru conaisseurs) se strofoca să articuleze nişte fraze iscusite cu care să îşi mobilizeze “ungurenii” personali la lupta cea mare pentru apărarea democraţiei.
Cu toate acestea mă bântuie o rază de optimism. Pentru că s-ar fi putut şi mai rău. Dacă-mi apărea pe ecran Monica Macovei cea “plină de har”!?
Să nu uit. Cele de mai sus nu au legătură cu intelectualii noştrii formatori de opinie! Şi nici cu faptul că articolul din „Dilema” a dispărut de pe Facebook…
cristian dinulescu 