Seara

Mă depărtez încet-încet de mine
cu paşi alunecând spre astă vară
şi doar un corcoduş mă înconjoară
cu plete dulci şi ramuri acviline.

E singura plecare, de-astă oară,
din care nu mă-ntorc la fel. Senin e
parfumul depărtărilor. Revine
un sunet de-alabastru: o fanfară

dinspre Zăvoi îşi aureşte zvonul.
Când soarele se-nsoară cu-nserarea
şi norii se răsfiră peste dealuri

livezilor de pruni ţinând isonul,
mă regăsesc întreg, găsesc cărarea
şi-nşir din nou apuse idealuri.