Liliac nou

Dar n-aşteptam atât de mult liliacul!…
Explozie de bulgări, astă seară,
cu rezonanţe mov mă înconjoară
plecându-şi înspre mine comănacul

şi parfumându-mi fumul de ţigară.
Amanetat printre petali, gândacul
îşi scutură printre corole fracul
şi, tremurând în boarea dulce-amară,

străluce. Frunza-n floare prefăcută
numără lin dorinţele pierdute
prin ramuri. Curg timide sacrilegii

pe fericirea încă nenăscută
iar schije mov mi-aduc pe neştiute,
cu închinări de sfânt, din nou, solfegii.