>Ce mă enervează (I)

>

– trotuarele ocupate de maşini

– afişele electorale uitate peste tot

– locurile de parcare lângă bordură făcute fără noimă şi fără normă pe străzile cele mai circulate

– căcaţii de câine lăsaţi pe trotuar de stăpânii nesimţiţi ai patrupedelor

– cenaclurile literare şi expoziţiile organizate cel mai adesea pe principiul „eu te laud pe tine, tu mă lauzi pe mine”  

– rablele îndoite şi jegoase despre care te întrebi cum mai circulă şi cum trec de RAR

– buticărelile deschise în apartamentele de la parter, cu scările lor şi cu balustradele lor făcute de fiecare proprietar după cum îl taie capul

– gardurile de doi metri înălţime

– piţipoancele şi bagabonţii prezenţi fără încetare la majoritatea televiziunilor

– parcarea/oprirea maşinilor în intersecţii

– imensa majoritate a mansardelor adăugate peste blocuri

– „Orăşelul copiilor”, acelaşi târg organizat în fiecare an, cu aceleaşi coteţe din placaj şi bradul mai întotdeauna gol

– luminile de avarie pornite aiurea („aşa vrea mandea!”)

– şanţurile lăsate cu lunile pe străzi, în urma unor lucrări care şi ele au durat de trei ori mai mult decât trebuie

– replica „Şi care-i problema, şefu’?!”

– bancomatele defecte sau nealimentate cu bani 

– Nichita şi Zăvoranca, două personaje diferenţiate numai prin ambalaj

– maşinile de fiţe, proprietatea unor cocălari care stau înghesuiţi într-un apartament de două camere împreună cu familia lor de opt (sprezece) persoane

… şi lista continuă…