Profesii liberale

 

Am dat întâmplător, pe blogul personal al domnului Gheorghe Smeoreanu, peste un articol (Ca la bordel) care m-a pus pe gânduri. Şi din care îmi permit să reproduc câteva pasaje:

„Ați văzut ziarist în Argeș și Vâlcea pe care oamenii politici să îl respecte, să îi caute prezența, să-l consulte în chestiuni care țin de viața publică ?

Nu există, pentru ei, suntem niște persoane nefrecventabile.

(…) presa locală e obligată să se prostitueze lăsându-se regulată de cei care plătesc, ca la bordel.

(…) Ziariștii mai buni, cu o oarecare vechime și experiență, par a avea un alt statut. Să zâmbim. Ei nu sunt obligați să meargă pe centură, prestează la apartament, unde sticla de vin și friptura pot fi servite civilizat.

Asta este situația și, la urma urmei, noi am vrut-o, considerându-ne suficient de frumoși și de deștepți încât să nu practicăm un job care presupune program și sarcini precise, ierarhie și rigoare. Oare, nu tot din aceste pricini se apucă de cea mai veche meserie și unele fete ?

Așa stând lucrurile, să nu ne lamentăm. Politicienii nu sunt familia noastră, ci doar niște clienți pe care îi satisfacem mai mult sau mai puțin.”

Vă propun un exerciţiu.

Înlocuiţi în text cuvântul „ziarist” cu „arhitect”, „presă” cu „arhitectură” şi poate veţi înţelege mai bine poziţia în societate şi în general, în viaţa publică, a practicantului unei blestemate „profesii liberale” (ziarist, arhitect, etc) într-un oraş de provincie din România.

Şi pentru ce, în această categorie, mai pot fi cuprinse – fără reţinere sau falsă pudibonderie – şi curvele.

Reclame

O clasă atât de mijlocie, că nici nu contează!

europeanulVoturile sunt egale ca valoare, dar se vând la preţ diferit.

Ca să cumperi un vot de la cei un milion care reprezintă clasa mijlocie, trebuie să le promiţi ceva sustenabil. Să nu ai o reputaţie de om corupt, să nu fii complet analfabet. E greu. Din fericire, ca politician, există soluţii mai simple. De ce să te chinui cu ăştia când ai 9 000 000 de țărani şi ţărani de periferie, pensionari, şomeri, handicapaţi şi asistaţi social prea proşti şi prea săraci să înţeleagă sistemul, care te votează pentru un litru de ulei? E acelaşi vot. Doar că mult, mult mai ieftin! De ce să te chinuieşti pentru 10% din electorat, când ai turma de oi uşor de manipulat către care să te orientezi?

Vezi tu, clasă mijlocie,  din punct de vedere electoral, eşti irelevantă. Alegerile sunt un sport între politicieni cu bani şi 9 000 000 de plebei care nu văd mai departe de stomacul lor şi ştiu doar că, dacă îl votează pe X, o să mărească pensiile, ajutorul de şomaj şi alocaţia şi o să scadă ratele la bancă.

Cât de mulţi săraci proşti sunt în ţara asta? Sunt mult mai mulți decât credeţi! Nu vă intersectaţi cu ei pentrui că staţi în bula voastră socială de clasă mijlocie. Dar ei sunt de zece ori mai mulţi.

Tu, clasă mijlocie, nu ai niciun cuvânt de spus pe partea politică. Tu doar produci banii în ţară. Pe care politicienii îi iau ca să cumpere mandate de la plebe. Mandate cu care fac noi legi de luat bani de la tine. Şi aşa mai departe…

Semnat: Un comentator…

Diferenţe…

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferenţa dintre „politician” şi „hoţ”?
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi. „Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?”
Iar replica lui Millor a fost doar: „Stimate domn, sînteţi un geniu. Sînteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi”