Frunza de stejar nu mai este brandul nostru de ţară. Dacă este nevoie să găsiţi un simbol al României contemporane, mai bine alegeţi-ne pe noi, neamurile proaste!
Mai întâi, pentru că noi nu suntem nici de neam, nici proşti. Avem o inteligenţă apreciabilă care ne permite să ne strecurăm atunci când suntem jos şi să dăm mai abitir cu şpiţul în momentele de glorie sau avansare.
Băi, proştilor, numai noi avem dreptul să scuipăm seminţe oriunde, în şcoală, în spital ca şi în autobuz, să ne lăsăm mobilul să sune la Ateneu (acolo unde nu se ştie cine ne-a trimis) sau în orice alt loc dornic de linişte! Dacă vrem, noi aruncăm sacul de gunoi de la etajul patru şi pachetul gol de ţigări pe scara blocului.
Noi, neamurile proaste, avem dreptul să parcăm pe două locuri. Cele mai importante accesorii ale maşinilor noastre nu sunt volanul sau ABS-ul, ci pedala de acceleraţie şi luminile de avarie. Noi, neamurile proaste, avem dreptul să conducem după nişte reguli pe dos: accelerăm unde viteza e limitată de lege şi oprim unde legea nu ne dă voie. Ne oprim în intersecţii, în staţii de autobuz şi, în general, oriunde e interzisă oprirea. Ne enervăm periculos atunci când şoferul din faţă opreşte la o trecere de pietoni. Noi, neamurile proaste, avem dreptul să ne golim scrumiera din mersul maşinii şi să aruncăm ambalaje pe geamul întredeschis, laolaltă cu mulţii decibeli ai lui Guţă sau Salam.
Când suntem doar pietoni, ne bulucim la urcarea în metrou şi ne aruncăm fără milă, fluturându-ne coatele şi genunchii, spre singurul scaun liber. Mulţumiţi de izbândă, ne fixăm privirea pe geam pentru a nu vedea cumva bătrânica proastă şi atârnată de bara de alături. Care ne şi cam deranjează cu paporniţele ei…
Noi, Tănase Scatii culturii româneşti, nu mai suntem de ceva vreme doar un accident pe drumul naţiei. Pentru că ne-am multiplicat rapid în ultimii ani. Dăm cu sete în tot ce e considerat valoros şi ne ridicăm propriul piedestal taman în mijlocul drumului.
Băi, proştilor, nu vedeţi că media ne oferă nouă locuri în primele rânduri? Băi, fraierilor, noi suntem ăia de facem audienţă lipsită de reţineri sau ruşine!
În plus, noi, neamurile proaste, nu avem un statut social cert. Pontăm pretutindeni. Voi, proştilor, puteţi să ne găsiţi în orice mediu, în orice postură, de la portar sau mecanic auto şi până sus, la agenţii guvernamentale, inspectorate, ministere. Şi, îndrăznesc să afirm, chiar mai sus…
Noi, neamurile proaste ajunse sus, avem libertatea să declarăm ceva, să votăm altcumva, să ne răzgândim de pe o zi pe alta, într-un cuvânt să ne doară în cur de voi, proştii care ne-aţi catapultat în sferele azurii-rarefiate ale puterii.
Şi atunci, măcar pentru toate astea, n-ar fi cazul să devenim un simbol pe însemnele oficiale ale statului? Pus undeva, poate chiar în locul găurii?
cristian dinulescu 