Revelionul TV, din nou între jalnic şi penibil

A mai trecut un Revelion peste noi şi peste ruşinea televiziunilor româneşti.

O înţeleg pe trupeşa şi năbădăioasa Viorică din Clejani că înşfacă microfonul şi nu îi mai dă drumul toată seara, că nu mai lasă loc şi altora pe ecran; e meseria ei şi din asta câştigă o pâine.

Îl înţeleg şi pe zglobiul Serghei Mizil că este invitat să participe, cu graţia şi delicateţea-i bine-ştiute, şi la acest la program; e în firea lucrurilor să te faci de râs până la capăt!

Înţeleg difuzarea unui concert simfonic (doar ne dăm intelectuali, nu-i aşa?) într-o noapte în care, de regulă, lumea se gândeşte mai cu seamă la friptură, petrecere, sârbe, sarmale şi voie-bună; astea sunt condiţiile vitrege, de criză, în care „lucrează” televiziunile!

Dar nu pot să o înţeleg pe doamna avocat Paula Iacob. Aş zice că a fost bomboana pe colivă. Dar nu vreau să devin maliţios. Că îşi pune la dispoziţie locuinţa (contra cost, presupun), că îşi aduce soţul înţelegător şi aşezat cuminte în cărucior, mai treacă-meargă. Dar „recitalul” de cântece de petrecere (probabil repetate înainte) susţinut de distinsa şi venerabila doamnă (în admiraţia lui Marinescu-Bideu) mi-a produs senzaţii amestecate. Care au pornit de la perplexitate, au trecut prin jenă şi au atins penibilul!

Anul trecut s-a petrecut acelaşi lucru. În naivitatea mea am sperat atunci că e doar o acţiune neinspirată a unor televiziuni aflate în mare criză financiară. Acum realizez că nu este vorba decât de lipsă de inspiraţie dublată de o lipsă de profesionalism a realizatorilor şi managerilor din domeniu. La care cred însă că se adaugă dispreţul pentru noi, receptorii şi finanţatorii programelor, adică telespectatorii trataţi ca nişte veşnici duşi cu capul.

Oare chiar atât de puternică poate fi dorinţa de a apărea „pe sticlă”, în orice postură şi la orice vârstă? Şi chiar atât de coborâte sunt standardele pe care se străduieşte să le atingă mass-media românească?

Reclame

Schizofrenizarea prin mass-media

massmedia

Este de notorietate ușurința cu care mass-media poate influența judecățile de valoare și alegerile pe care oamenii le fac sau deciziile pe care ei le pot lua. Din lipsă de profesionalism sau din veşnica foame după profitul imediat, această uşurinţă, atât de prost înţeleasă, a fost redusă la acerba goană după rating/tiraj ca unice măsuri ale valorii emiţătorului de informaţie.

Academicianul Solomon Marcus ne atrăgea de curând atenţia asupra pericolului „schizofrenizării” poporului român prin omorârea treptată a culturii naţionale însoţită de deformarea scării valorilor.

Cu îndreptăţire, primele vinovate de această „schizofrenizare” (care sunt aduse în discuţie fără a fi, din nefericire, şi singurele) sunt canalele media: televiziunile, presa scrisă şi vorbită, radioul, internetul.

După „breaking-news”-uri, alarmante şi repetitive până la saturaţie, care se reduc la prezentarea zilnică şi insistentă de crime mai mult sau mai puţin odioase, de catastrofe, calamităţi sau explozii mai mari sau mai mici, de accidente rutiere sau nu, se trece într-o a doua etapă la promovarea susţinută a unor personaje analfabete şi moral detestabile. În a treia etapă (şi ultima) ni se umplu ecranele/paginile cu subiectuţe minore ca, de exemplu, operaţiile estetice ale vreunei „dive” sau horoscopurile însăilate de bunica pe măsuţa din sufragerie. În aceste condiţii, se întreabă venerabilul academician, unde mai rămâne loc pentru cultură?

Poate va veni o vreme în care cei care ne păstoresc vor înţelege că învăţământul, cultura şi sănătatea sunt şi trebuie tratate, oricât ar fi de greu, ca probleme de siguranţă naţională!

"Sunt român, deci pot!"

http://romaniiautalent.protv.ro/video/ge/vid/MTM4MTY=Vezi mai multe pe Romanii au talent

„Românii au talent” – Finala

Date de intrare: 12 finalişti (de la dans la bară şi jonglerii cu mingiuca de fotbal pînă la cîteva voci deocamdată doar…promiţătoare), un juriu stingher care încearcă zadarnic să-şi găsească rostul şi doi papagali chinuiţi, gata să presteze orice scălîmbăială pentru a fi, cu orice preţ, „simpatici”…

Date de ieşire: Un cîştigător pe merit (părera mea, deşi nu sînt un rap-fan…), Adrian Ţuţu, 120 mii euro, bravoooo!

Cîteva concluzii şi plăcute surprinderi (de-ale mele şi de-ale altora din jur), mai puţin legate însă de persoana fericitului „campion”: 

– În primul rînd, ascultaţi textul piesei cîştigătorului. N-ar trebui să ne cam pună pe gînduri? Şi nu numai pe noi, „turma”, ci mai cu seamă pe „păstorii” noştri! Prietenii ştiu de ce!… 

– În al doilea rînd, deşi cred că desemnarea cîştigătorului prin votul exclusiv al publicului ar putea să nu fie cea mai corectă unitate de măsură într-un asemenea soi de competiţie, alegerea făcută de cei mulţi mă surprinde plăcut. Lumea l-a preferat pe Adrian Ţuţu (cu textul lui al naibii de adevărat, cu tricolorul fluturat pe scenă…) în detrimentul jongleriilor şi dezgolirilor cu care ne obişnuieşte de ani buni mai toată mass-media noastră!

– În al treilea rînd (şi cel mai important), dacă oamenii de rînd au aceste opţiuni, însemnează că mai există o speranţă pentru poporul ăsta (deocamdată, sper) nefericit!„Românii au talent” – un început de deşteptare, un semnal? Sper din toată inima!