Ce nu va mai fi

Anunțuri

Să ne luăm rămas bun!

1

Avem un râu. Ce facem cu el?

PIC08107.JPG

Ne-am obişnuit cu albia râului Olăneşti, plictisitoare şi inutilă. Chiar în centrul unui oraş ce priveşte spre Europa . Diguri din beton, inutile în marea majoritate a timpului. Pietriş, noroi stătut şi resturi de tot felul. Un firicel de apă rătăcit şi dezorientat, alunecând nehotărât spre implacabila întâlnire cu Oltul cel mare. Câteva raţe ameţite. Şi poduri, cam multe şi ne-la-locul lor, traversând mai nimic! Peste care trecem  (numai dacă avem vreo treabă care nu suferă amânare) fără să privim în jos. Pentru că ne-am învăţat să nu ne mai aşteptăm la nimic interesant dincolo de balustrada metalică…

De câteva ori s-a băgat în seamă soarta albiei Olăneştiului, integrarea ei în oraş, utilizarea. Din păcate, apogeul realizărilor l-a constituit văruirea în zigzag a taluzurilor betonate!  Celelalte idei lansate „pe piaţă”(constituirea unor oglinzi de apă prin bararea înţeleaptă a cursului, dalarea/acoperirea unor porţiuni ale traseului pentru a extinde platforma insuficientă a zonei centrale, etc) au avut aceeaşi soartă ca şi ideea „scoaterii căii ferate din oraş”: zero! Deşi abordarea pragmatică a problemei nu ar fi contribuit doar la salubrizarea şi eficientizarea unui teren valoros dar ar fi înlesnit şi legăturile cartierelor de pe malul drept cu miezul urbei. Şi atunci cu siguranţă că locuitorii Ostroveniului, cei din 1 Mai sau Petrişor, s-ar fi simţit din plin cetăţeni ai Râmnicului!

Mai toate oraşele cu pretenţii au profitat de existenţa oricărui firişor de apă ce le trece pragul. Peisaj, agrement, sport, promenadă, transport, aer mai curat, biciclete, verdeaţă, faună, optimism. Toate gratis, de la mama natură. La noi, ele încă aşteaptă să fie aşezate în ordinea lor firească…

Primăria va lansa în curând un concurs internaţional de urbanism cu această temă, a aşezării râului printre cetăţenii oraşului.

Să ajute Dumnezeu Râmnicul!